Viata continua prin desert! O viata aparte simti cum totul se reduce in final la tine! Totul devine nisip, dar culmea este ca si nisipul in timp devine piatra (ambivalenta naturii). Desertul iti acorda o liniste aparte, poti sa urli cat vrei si parca nici nu se aude deoarece sunetul nu are de ce sa se reflecte si pluteste peste aceasta mare de nisip la infinit.
Te simti cu adevarat singur cu tine insati, motiv pentru care incepi sa ai aceste clar-viziuni, sa vezi lucrurile in alta perspectiva. Simti ca poti privi mai departe, mai adanc. Intelegi mai mult, nu mai ai nelinistea din alte locuri, ai vidul pustietatii.
Azi pe muchia unui canion la 1900m simteai precum spunea o mica pancarda: "On a clear day, you can see for ever!" Poti vedea la infinit. Se vedea parca curbura pamantului puteam sa vad munti la peste 100km distanta. Te simteai efectiv mai aproape de ceruri.
Si pot sa ma mandresc ca ieri am reusit dupa un efort considerabil sa urc pana la 2900m, cea mai mare altitudine din aceasta calatorie pana acuma, dar si din viata mea! Excelsior!
Un comentariu:
Revin la jurnal cu subiectul :' o viata in desert'
In limba romana desert mai inseamna si desertaciune, o viata traita degeaba, in van. Curios cum in desertul(geografic) , in singuratatea 'fara margini' fizice apare apare reducerea 'la tine' , o introspectie care pare nesfarsita (' poti privi mai departe, mai adinc')- care duce la o cunoastere de sine (care uneori pare a fi 'nisip') . Paradoxal aceasta cunoastere interioara te face liber , 'poti vedea la infinit' -> 'mai aproape de ceruri ' venind din interiorul tau !
claudiu
Trimiteți un comentariu