-in primul rand acest mic orasel cu un nume atat de gigantic la intrarea in Colorado, mi-a atras atentia de la bun inceput. La intrare case abandonate, cladiri derapanate, gunoaie aruncate, parca efectiv eram in perioada dinozaurilor si ma uitam la fosilele omenirii. Pe peretele unui fost motel care nu mai avea geamuri, usi, plin de gunoaie si buruieni, o relicva a ceea ce-a fost candva, era vopsit tantos : ‘Horse rides through the Wild West on Outlaw Trails’ (adica “plimbari cu calul prin Vestul Salbatic pe cararile raufacatorilor”) Si foarte corect caii pasteau iarba inauntru acestui motel abandonat asteptandu-si musterii, parca aducandu-si si ei aminte de acele vremuri de odinioara din Vestul Salbatic cand legea nu exista decat in gloantele din revolver.
-intru in oras pe Aleea Brontozaur, fac dreapta pe Strada Stegozaur si intru la centrul turistic impresurat de tot felul de ‘monstrii’ de dinozauri care de care intr-o postura mai
‘multo fioroso’. Aicea sunt luat in primire imediat de o namila de om cat un ‘grasanozaur’ care-mi ureaza cu o voce tunatoare ‘Buna dimineata!’ desi era ora 2PM, dar nah, mai inapoiati in timp pe aici (mi-a oferit si o cana de ceai ca mic dejun, ca sa vezi, dar nu eram fraier s-o refuz cand afara erau 5gC. Pacat ca n-am avut tupeu sa-l intreb de ceva jumari cu oua). Cand afla ca am venit cu bicicleta, nu m-a mai lasat, parca eram din aceeasi epoca si m-a bombardat cu informatii despre Colorado, despre traseul meu si o groaza de intrebari generice de unde vin etc. etc. de am crezut ca acolo voi prinde radacini si ma vor impaia si pe mine si pe Kiki si ne vor pune alaturi de dinozauri drept raritati istorice.
-scapat cu greu din ghearele acestui ‘grasanozaur’ tare amabil de altfel, m-am dus la posta sa trimit o scrisoare. Aicea iarasi am creat senzatie. Unde vreau sa trimit scrisorica? In Romania, zic! In Romania? Unde e aia? Parca incercam sa trimit o scrisoare in Atlantis, continentul disparut! Dai si da telefoane in stanga si-n dreapta sa vada codul tarii si sa-mi spuna cat ma costa afacerea! Curat murdar! Dupa vreo 3 telefoane, s-au lamurit cum e treaba cu Romania si mi-a facut chitanta. Un adevarat ‘modus operandi’ din perioada Paleozoica.
-dau sa ies de la posta un batranel tot infofolit din cap pana-n picioare de parca tocmai iesea din perioada glaciala : cu caciula, manusi, fular si suba (era frigut, dar nici chiar asa). Se uita la mine, dupa care se uita la Kiki, iar la mine, iar la bicicleta, parca efectiv se uita la un velociraptor! Nu-i venea sa creada ca se poate merge si asa, parca cauta motorul sau mai stiu eu ce. In sfarsit cu zambetul pe fata ma ia la intebari si a durat destul de mult sa-l lamuresc ca noi ciclistii chiar daca suntem pe cale de disparitie, nu suntem chiar extincti precum dinozaurii. Mi-a urat drum bun cu multa neincredere, dar ce sa-i faci daca n-a mai vazut omul o asemenea bazaconie! Si m-a avertizat ca pana la orasul urmator sunt 20 de mile ca el tot nu credea ca o sa pot ajunge pana acolo pe 2 roti si fara motor, chiar daca i-am explicat ca eu am parcurs deja peste 6000 de mile pe dinozaurul meu inaripat Kiki.
-si am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa. Noroc ca am scapat din ‘Dinosaur’ pana nu ajungeam si eu o fosila ca toti de pe acolo. Imaginati-va sa va duceti la biserica de la marginea orasului intitulata : ‘Biserica Baptista A Dinozaurilor’. Asta e si mai si decat cea a Sf Anton Vanatorul din Wyoming. Cam trepidant!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu