vineri, 27 octombrie 2006

Arches National Park


Ati avut vreodata impresia ca traiti un basm?

-un basm prea frumos, cu o printesa preafrumoasa adormita de vraja unei vrajitoare rea? Un castel magic, pe un taram nemaivazut si nemaipomenit, peste 7 mari si 7 tari?

-eh cam asa ceva este acest parc. Un castel masiv din piatra rosie, cu ziduri groase la fel de rosii, printre care te pierzi ca printr-un gigantic labirint ca cel al regelui Minos de pe insula legendara a Cretei. Si precum Icarus simti ca te inalti peste acest taram magic, ca urci tot mai sus pe muchiile inalte si ca vrei sa-ti iei zborul spre soare. Privesti in jurul tau si parca toata omenirea a fost impietrita de aceasta vraja: slujitori, ostiri intregi, regele, regina, curtierii. Peste tot domneste linistea si vantul rasfata sagalnic aceste suflete impietrite.

Un oras intreg de piatra ce se ridica efectiv din desert, precum pasarea Phoenix s-a ridicat din propria cenusa.

Cum pot sa va descriu intrarea intr-o camera a acestui castel? O camera imensa cu pereti netezi verticali, de culoarea apusului de soare, cu o lumina divina ce creeaza o atmosfera stranie. Acel joc de lumina care te ameteste, te orbeste. Atat de supernatural. Te simti atat de mic si nesemnificativ, iti vine sa cazi in genuchi pe covorul moale de nisip fin si rosu si sa te rogi la acel simbol al absolutului: UN POD NATURAL DE PIATRA

Podul care te trece dintr-o lume in alta,
podul pe sub care se scurge timpul si care te purifica
podul pe care devii atemporal, impietrit intre doua lumi dar in niciuna

Mai mult nu am cuvinte sa spun...

Niciun comentariu: