Croncane corbii la 2700m pe Dunraven Pass :
-doar eu, frigul si corbii invartindu-se deasupra mea. Ninge! Sufletul mi-e chinuit de neputinta, parca te podesc lacrimile de ciuda. Dar nu ma voi da batut, pentru mine orice ar fi n-a venit iarna, sufletul meu e-o vara tarzie. Alunec in zapada, dar continui sa imping bicicleta pe o panta f. abrupta: 4km/h - 3km/h - 2km/h. Nu conteaza, atata timp cat inaintez. In jurul meu nimic (drumul fusese inchis pt. masini) : decat linistea padurii, zapada tot mai deasa si vantul taios. Aicea nu exista civilizatie, nu existi decat tu si muntele!
Parca si bicicleta (Kiki mea de neinfrant) se da batuta : vitezele nu mai schimba de la gheata, pedalele sunt toate o pojghita de gheata nici nu-mi mai stau picioarele pe ele, iara zapada a intrat pe sub aparatori si efectiv a inceput sa-mi blocheze rotile, e ca si cum incerc sa urc muntii cu ambele frane puse! Simti frigul in oase, simti deznadejdea cum se inradacineaza. Scuipi inciudat. Scuipi deznadejde!
Orice o fi, voi cobori de pe muntele acesta, chiar daca va trebui sa ma tarasc! Corbii deasupra, ma privesc cu pofta. Danseaza pe cerul inzapezit un dans macabru. Le zambesc sfidator : NU, NU EU!
Asa se face ca am ajuns pentru prima oara la 2700m inaltime cu bicicleta pe trecatoarea Dunraven in Yellowstone National Park in plina iarna. Nu ma asteptam sa fie o astfel de primire la aceasta altitudine, acum ma gandesc cu frica cum o fi la 3000m? 4000m? 5000m? O-m vedea... Cert este ca a fost unul dintre cele mai dificile teste din aceasta calatorie pana acuma : 20km care mi-au luat mai bine de 4 ore!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu