-eram sus in varf de munte pe trecerea ‘Lolo Pass Summit’ la 2000m in Montana cand deodata vad ca intra soarele in nori. Ma intorc mirat si vad o namila de om la aproape 200kg cu barba pana la pamant, cu basmaua pe cap, studiindu-ma cu intensitate. Imi zic asta ma mananca! Cu fulgi cu tot si o inghite si pe Kiki nemestecata. Neah, nicicum ma intreaba intrebarile cheie : de unde vin, incotro, de cand, cate mile pe zi (chiar ma gandeam ca as salva mult timp daca as avea un panou pe spate cu toate aceste raspunsuri) si pe urma purcede sa-mi sugereze el niste trasee de neuitat prin Montana cu f. multa amabilitate. Pe urma isi ia tacticos la revedere spunandu-mi ca se grabeste ca trebuie sa mearga la o conferinta! I-auzi domne, o fi profesor ceva, mai stii, cu toate ca el arata de parca se ducea sa se ‘conferentieze’ cu Hell’s Angels, dar altfel tipul f. simpatic.
Moralul povestii : nu judeca omul dupa gabarit si aparenta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu