De unde a inceput totul?
-de multe ori imi pun intrebarea cum de am ajuns aici? Ce m-a facut sa consider o asemenea calatorie? Ce ma indeamna sa continui pe acest drum? De ce infrunt toate aceste intemperii, pericole, obstacole, chinuri?
-acum nu va faceti speranta ca voi putea raspunde la toate aceste intrebari existentiale in cateva randuri, dar pot spune unde au inceput toate : intr-un vis!
‘Toti visam. Asa incepe. Ca-ntru-n vis...’ spunea Mircea Eliade in povestea lui fantastica «La tiganci »
Visul unui copil, a carui imaginatie bogata a fost inflacarata cu tot felul de povesti. De cand am invatat sa citesc la 6 ani, nu m-am mai oprit : de la basmele cu Fat Frumos si Ileana Cosanzeana, la ‘Tinerete fara de batranete si viata fara de moarte’ la « Povestile nemuritoare » culese din toata lumea, la basmele Fratilor Grimm, la povestea lui ‘Fram ursul polar’, la romanele de aventuri ale lui Jules Verne, la ‘Ciresarii’, la revistele Rahan, la ‘Amintiri din copilarie’ un izvor nesfarsit de imaginatie.
Aceasta pasiune a continuat in adolescenta cu romane mai greoaie si mai filozofice, cu filme, cu documentare, cu reviste precum National Geographic, jurnale de calatorie, orice sursa-mi pica in mana ca sa-mi potolesc cat de cat setea de a intelege cat mai mult acest Univers. Pot spune ca de multe ori ma pierdeam ore in sir in aceasta lume a mea de vis si imaginatie in care nume precum : Canada, Muntii Stancosi, Oceanul Pacific, Oceanul Atlantic, Montana, Inca, Anzii, Patagonia, Tierra del Fuego, Aconcagua, Himalaya, Tibet, Africa rezonau atat de puternic incat uneori uitam de realitatea anosta si oarba.
De aici a mai urmat inca un pas f. dificil : acela de a avea curajul sa traiesc pentru mine insumi, de a renunta la ceea ce eu percepeam drept o realitate moderna searbada si fara sens din punctul meu de vedere, de a ma distanta de ‘normele’ societatii in care succesul este bazat pe cati bani ai, cata influenta si de cate posesii materiale. Pentru mine toate acestea nu aveau absolut nici o valoare. Nu m-au facut niciodata fericit.
Eram in stare sa platesc numai sa pot sa plec de la lucru de nebun cu bicicleta, hai-hui cu canoea, ratacind prin drumetii in munti. Erau singurele momente cand in inima naturii, in liniste deplina, ma regaseam, ma simteam de-a dreptul fericit. De aici mi-am dat seama ca visul vietii mele este sa vad aceasta lume, sa o simt in totalitate, sa ma regasesc in muntii, campiiile, desertele si continentele ei.
Asa ca m-am hotarat sa nu mai traiesc ‘part-time’, adica partial, ci sa-mi asum riscul si cu sprijinul sortii sa-mi transform visul copilariei in realitate. Nu vedeam rostul in a salva toti acesti bani si sa astept pana ies la pensie ca sa ma bucur de a calatori. Acum era momentul cu putini gologani in buzunar, dar in floarea si puterea varstei si nu regret nimic. Cati pensionari nu intalnesc care se uita cu regret si-mi spun ca si ei si-ar fi dorit sa faca asa o calatorie la varsta mea, dar acum e prea tarziu si se urca tristi in autocare, sprijinindu-se de un baston, suferind de artrita sau mai stiu eu ce. Viata nu o poti cumpara din pacate. Si in plus ce garantie aveam ca o sa ajung la varsta pensionarii, de ce sa aman viata pe care mi-o doream pentru zeci si zeci de ani? Nu, nu eu!
Deci totul a inceput de la un vis din lumea copilariei. Un vis care s-a decis sa devina realitate. Atata tot! Restul e ceea ce traiesc acum, acel vis devenind realitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu