Diferenta dintre un calator si un turist :
Turistul este cel grabit, care incearca sa vada cat mai multe lucruri turistice in putinul timp pe care-l are de vacanta. Atunci turistul simte nevoia sa « indese » cat mai multa viata in acest putin timp prin a vizita cat mai multe atractii turistice, prin a arunca cu bani pe tot felul de maruntisuri/amintiri care zac si acumuleaza praful dupa aceea. Turistii sunt cei care gonesc dintr-un loc in altul in mare viteza ca pe urma sa stea la coada la te miri ce muzeu, sau alta « capcana » menita sa le ia banii. Un turist care se respecta merge cu masina, doarme la hotel si mananca in restaurante. Tot turistii sunt cei pe care-i vezi cu cate 2 aparate foto de gat si o camera de filmat incercand sa captureze toata vacanta daca se poate, ca sa poate asftel sa-si justifice mai tarziu cand se intorc la viata de zi cu zi, ce au facut si ce au vazut in vacanta. Inchipuieti ce placere e sa arati tuturor prietenilor ore intregi de filme sau sute de fotografii la care orisicare spectator se plictiseste dupa primele 15minute. Asta-i viata, numai atata rabdare avem!
Si viata de calator :
-in primul rand un calator adevarat nu se grabeste. El trece incet prin sufletul locurilor, patrunzand asftel esenta lor, atat frumosul cat si uratul. El nu sare de la o atractie la alta, ci parcurge prin propria-i truda intregul traseu, intreaga gama ce o ofera un loc. El traieste caldura, frigurile, ploaia, muntii, vaile, raurile. Pentru el sunt condimentele fiecarei zi si fiecare zi e muncita. Fiecare zi iti ofera ceva aparte, cateodata mai mult, alteori mai putin, cateodata mai frumos, alteori mai urat, nu stii exact niciodata.
-calatorul nu arunca cu banii in vant pe hotele, pe restaurante si pe ‘capcane’ turistice. A fi calator este precum o slujba, dar cu satisfactii aparte : te trezesti dis-de-dimineata cu rasaritul soarelui, prin truda ta te deplasezi prin spatiul geografic, incercand la fiecare pas sa intelegi ceea ce vezi, sa captezi sensul a ce e rau si ce e bine. La apusul soarelui, obosit dar cu zambetul pe buze, manaci la ‘botu calului’ (adica un picnic la iarba verde, daca nu te ataca tantarii) si te pregatesti sa te culci sub cerul liber sau cel mult intr-un cort. Aici petreci acele clipe dulci cand iti dai seama ca ai mai trait cu adevarat inca o zi, cand vezi totul din perspectiva, cand simti ca patrunzi miezul lucrurilor.
-nu-ti ramane decat sa-ti arunci privirea pe o harta, acea bucatica de hartie capabila sa-ti inflacareze imaginatia, sa te transpuna in alta lume. Astfel calatorul poate pierde ore intregi cuprins de placerea de a calatori cu mintea pe o harta, de a incerca sa ghiceasca viitorul zilei de maine. Si ce discrepanta exista intotdeauna intre ce-ti inchipui si ce iese : cateodata iti depaseste orice vis, iar alteori daca te asteptai la prea mult, te lasa dezamagit. Dar asta e frumosul, incertitudinea.
Deci in mare turistul e intotdeauna grabit intr-o vacanta, iar calatorul e cel ce aprofundeaza totul prin osteneala, el explora, in acelasi timp ce aude iarba cum creste.
Eu nu-s decat un biet calator al naturii, muzeul artei universale!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu