Colorado National Monument: o idee vaga

Ce sa va zic cum a fost Colorado National Monument? A fost realizarea unui vis de zeci de ani! A fost depasirea acelui vis! A fost depasirea oricarei asteptari pe care o aveam. A fost mai frumos decat imaginatia mea isi putea imagina.


-am urcat parca f. gravitate prin umbra acestor pereti masivi de piatra rosie care te faceau sa te simti cu adevarat mic

-mi-am ratacit adeseori privirile printre aceste coloane de piatra rosie, precum torte inflacarate in vant

-am trecut prin cateva tunele in inima acestei stanci, care te faceau sa-i simti greutatea, erai precum un vierme in inima unui mar.

-parca toata aceasta stanca te apasa prin gradiositatea ei, iti strivea orice idee pre-conceputa aveai, te elibera prin simplu fapt ca te redefinea drept om.

-am simtit imponderabilitatea de a aluneca pe bicicleta pe marginea acestor canioane la 2000m (cel putin 500-600m adancime), am simtit ameteala inaltimii privind de pe marginea drumului in aceste hauri care ti se deschideau la picioare, care te inghiteau de viu

-am simtit ca parca plutesc, ca parca prind aripi precum un vultur si-mi vine sa zbor lin, sa ma rotesc in spirale tot mai stranse, sa absorb pulsul acestei inimi de piatra deschise la picioarele mele.

-am resimtit caldura acestui suflet rosu impietrit si mi-am plimbat degetele insetate peste suprafata ei: aspra, neteda, faramicioasa, rosie...

-m-am simtit convertit la religia naturii in aceasta imensa catedrala de piatra sangerie, o marturie a marinimiei naturii, o intrare cu adevarat divina spre rai!

Am urcat pe un drum ingust spre ceruri si parca nu-mi venea sa mai cobor!

Pentru o clipa poate mi-am dorit sa impietresc si eu precum Dochia, sa devin si eu un sfesnic al eternitatii in Colorado National Monument.

Mai mult de atata nu va pot spune din pacate, dar am simtit de mii si mii de ori mai mult, mai intens, mai fierbinte...