-la inceput un urcus abrupt de cateva sute de metri scoate sufletul din tine. Dupa un urcus continuu de 120km vezi ca totul e destul de relativ si ca te poti obisnui cu orice, daca reusesti sa-ti mentii moralul si sa-ti gasesti un ritm.
-la inceput 15gC mi se parea rece, dupa ce azi noapte au fost -20gC si azi dimineata cam -15gC (mi-a inghetat apa in sticle si uleiul de masline s-a solidificat in pannier) cand am plecat inca cu noaptea-n cap la 6 :30AM, 0gC mi se pare acceptabil iar peste 5gC este deja chiar placut. In schimb cu temperaturile astea sub 0gC si cu zapada de ieri (a nins cam toata ziua non-stop) se cam ingroasa gluma, noroc ca am avut echipament adecvat dar n-a fost usor. Trebuie sa te gandesti ca nu e pe atat de frig pe cat crezi si treptat totul devine cat de cat acceptabil.
-la inceput cand am urcat la 2200m simteam ca nu-mi pot umple plamanii cu aer si mi se parea al dracului de greu. Dupa ce am ajuns cu bicicleta la 2700m pe o ninsoare zdravana si o zapada de o palma, mai mult impingand decat mergand pe bicicleta, 2200m era lux.
Ca spre exemplu azi am fost de 4 ori la peste 2500 m (urcat-coborat repeta) si mi se parea lux ca nu e zapada pe drum. Deci iarasi totul e relativ, daca crezi ca e greu la 2700m urca la 3000m si o sa vezi ca nu mai e asa de greu, dar ideea e sa-ti depasesti aceste limite mentale si sa incerci din rasputeri sa-ti invingi acele ganduri negre care incearca sa te doboare.
Incet, incet te obisnuiesti cu toate : cu frigul, cu altitudinea, cu muntii. Si de multe ori ca sa le infrunti trebuie sa invingi nesiguranta din interior, sa nu te dai niciodata batut, sa te agati cu dintii de acea speranta ca vei reusi.
Si astfel am trecut prin toate : prin calduri desertice ce topeau asfaltul, la friguri ce inghetau apele si respiratia din tine, la trecatori montane la 2700m ce storceau ultima picatura de vlaga din tine.
Viata mea e o aventura si aventura e opusul comfortului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu