A fugit ieri Kiki de a mancat pamantul. Nu stiu ce iarba magica a pascut ia in seara precedenta dar m-a dus peste mari si tari, peste Valea Uitarii si Valea Plangerii in zbor de nu stiam cum s-o mai tin in frau, nebunatica!
In felul asta am reusit sa parcurgem distanta respectabila de 175km prin desertul din sudul Wyoming (cam deprimant dealtfel, un platou imens la peste 2200m numai cu tufisuri pricajite). Si chiar a trebuit sa urc iarasi de la 1900 pana la 2400m, dar deja m-am obisnuit cu ideea. Cred ca o sa mi se para ciudat sa cobor sub 2000m cand voi ajunge prin California sau cine mai stie pe unde.
Deci ma pot mandri ca am facut si cel putin 100mile (160km), ca atata imi propusesem, dar prin desertul asta nu era absolut nici un loc de campat, nici un fel de civilizatie, nimic, nimic! Efectiv ca in Valea Uitarii si am reusit in sfarsit sa gasesc un drum lateral si am campat in desert langa ceva uzina, nu chiar cel mai romantic loc, dar hey nu prea aveam alte optiuni!
Va salut din Rock Springs, Wyoming
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu