joi, 12 octombrie 2006

Tovarasa inteleapta din Wisdom (orasul Intelept)

-intru eu calare pe Kiki intr-un mic orasel prafuit la poalele muntilor cu un nume ilustru: Intelepciune (adica Wisdom pe engleza). Ma uit prin jur, mai nimic : o benzinarie prafuita, ceva drumuri nepavate, un magazin de acum o suta de ani, un restaurant mexican, nelipsitul Liquor store ceva case derapanate si nici un picior de om. Zic, mai parca sunt intr-un film western si toti se ascund de dupa perdele sa vada ce ‘rebel’ mai intra in oras si cu ce intentii. Well, intentia mea era destul de simpla, sa plec cat mai repede, dar cu speranta ca voi gasi o biblioteca sau ceva acces la Internet. Ce-mi ziceam eu, domne, un orasel botezat Intelepciune, trebuie sa fie plin de oameni intelepti, cultivati cu acces la o biblioteca vasta si bineinteles Internet. Usor de zis!

Gasesc cu dificultate un suflet de om pe strada, o fetiscana care-mi spune foarte sincer ca in orasel nu exista nici o biblioteca, dar ca ma pot duce la compania de telefoane ca au acces la Internet pentru public. Zic mersi si bine-facut.

Facem cale intoarsa, leg calul de protap, adica o parchez pe Kiki la umbra sa-si mai racoreasca talpile si intru in cladirea mai rasarita a companiei de telefoane (chiar ma si gandeam ditamai cladirea pt. cate telefoane pot fi intr-un orasel ca asta, dar poate aveau grija si de toate ranch-urile din zona). In sfarsit, ziua in amiaza mare, o doamna inteleapta si durdulie la computer in spatele ghiseului isi facea pasentele cu un joc de Solitaire f. tacticoasa. Evident deranjata de acest strain ce cuteza sa o deranjeze imi spune cu foarte multa intelepciune, pe un ton rastit : in oras nu exista biblioteca si ca nu au acces la Internet pentru public (desi era un computer pe masa indreptat spre ‘public’), dar daca vreau pot sa incerc la motelul amarat ce statea sa cada de la marginea orasului. Ii multumesc din suflet pentru aceste vorbe de intelepciune, decid sa nu mai incerc si motelul ca poate-mi raman oasele pe acolo, fac cale intoarsa, sar pe Kiki si tai-o pana nu ma prind astia pe aicea si devin prizonierul inteleptilor.

Moralul povestii : nu judeca un oras dupa nume!

Niciun comentariu: