Orizonturi restranse si atacul clovnului:
-ajung si eu obosit si ud fleasca la un camping tocmai pe aproape de innoptat dupa 3 ore de mers prin ploaie la 2000m. Camping era inchis ca se terminase sezonul deci avea o bariera care impiedica masinile sa intre, dar care nu opune mare rezistenta pentru un ciclist si in plus am vorbit cu ranger-ul (adica padurarul local) si mi-a spus ca pentru ciclisti nu este o problema pot sa stea orisicand, dar sa am grija ca nu e apa. Nici n-aveam nevoie de apa ca aveam si in pantofi suficienta si totul era fleasca. In sfarsit fericit nevoie mare caut un loc mai adapostit prin camping ca sa-mi pot pune cortul fara sa-l montez in ploaie si sa-mi fac si singurele mele lucruri uscate fleasca. Si ce zareste imaginatia mea bogata daca nu un WC mai mare pentru invalizi care avea un acoperis ce se extindea destul de mult in exterior tocmai suficient sa acopere o bucatica de ciment care-mi zambea toata uscata si imbietoare. Zic domnilor, ma culc in miros de WC, dar uscat si stiu ca n-o sa ma ploua la noapte deci ce sa mai raiul pe pamant (in plus pentru cei dintre voi ingroziti de aceste sugestii, vreau sa va zic ca WC-ul nu mirosea chiar de loc in afara, inauntru alta poveste).
Eh, instalez eu frumusel cortul taman la fix, o acoper pe Kiki cu o prelata ca inca le toarna afara si dau sa ma culc cand apare omul cu lanterna atotluminatoare si cu orizonturile intunecate. De ce zic asta? Ca se trezeste ca dintre toate WC-urile din camping (care ma rog era inchis, dar nici el n-avea ce cauta acolo), el vrea sa-l foloseasca taman pe asta, ca doar n-o sa mai mearga inca 100m pana la urmatorul ca vezi doamne de unde o fi aparut si el nu stiu, asta era cel mai aproape de rulota lui parcata pe undeva prin boscheti. Si cum se face ca eu blocam oarecum accesul la acest ‘monument ilustru de mare importanta fiziologica’ incep sa-i spun si eu in cam 2 peri sa-l faca sa inteleaga situatia ca nu parea sa inteleaga nimic in lumea lui restransa. I-am explicat mai intai ca am fost 3 ore prin ploaie, ca am permisiunea sa campez in acest loc (bine nu stiu daca chiar in usa WC-ului dar ma rog, sa nu intram in detalii) si ca aceasta este singura modalitate de a instala un cort in timp ce ploua (eh, mai sunt si altele dar ce stia el). N-am cu cine sa rationalizez! In sfarsit dau si trag cortul afara sa-l lasam pe stimabilu’ sa-si usureze viata si zic uite domne cum nu te astepti la asa o intalnire si unde se intampla! In sfarsit de-al dracu am lasat cortul tot acolo dupa aia, ca puteam sa-l mut afara in ploaie dupa ce am pus prelata pe el, dar in schimb m-am trezit de dimineata inainte sa se lumineza ca nu cumva sa vine iara cowboy-ul sa foloseasca toaleta. Si n-a venit cu toate ca l-am vazut invartindu-se prin jur.
Si culmea cand sa ies din camping dintr-un tufis sare Robin Hood, de ma sperie pe mine si pe Kiki, care mai sa ma arunce din sa la o astfel de naluca. Era tot imbracat in costumul pestrit al vanatorilor si cu un arc cat toate zilele in mana cu luneta si ceva sageti atasate de el si banuiesc ca si o tolba plina de sageti ca altfel n-ar fi fost echipat complet. Imi zic, doamne, mare ti-e lumea asta, ce o mai fi si cu asta, ce vrea de la mine, ca doar nu seman cu o caprioara cand d-abia ma tarai ca un melc? Ma intreaba cu foarte multa seriozitate (desi mi se parea chiar amuzant in costumul ala de clovn asa pestrit si cu sapca pe ochi, ii mai lipsea un nas mare si rosu si cred ca m-as fi prapadit de ras) daca am mai vazut vreun tip prin zona? Imi venea sa zic, de ce te duci sa-l vanezi? Atunci iti sugerez eu pe unul care sta la rulota, langa WC-ul de invalizi, un animal tare fioros si bou, ar sta f. bine impaiat atarnind drept trofeu pe peretele tau cu o sageata in fund. Dar banuiam ca nu era pe cine cauta si l-am lasat in lumea lui si am plecat prin ploaie in continuare.
Moralul povestilor : mare e lumea lui Dumnezeu si restranse orizonturile oamenilor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu