Ofteaza Mexicul

Se face ca ma aflam in "inchisoare" in Jackson Hole, Wyoming. De ce inchisoare? Ca parca asa era! Un hostel cu vreo 20 de paturi suprapuse, intr-un beci fara ferestre, care pentru mine era paradisul pe pamant: era cald, nu mai dormeam afara dupa nopti intregi sub 0gC, avea dusuri, acces Internet, o mica bucatarie, un TV: deci toate "luxurile" de care aveam nevoie!

Si totusi nu departe de mine, la un alt pat vecin, era un tip mai in varsta din Mexico. I-am dat buna-ziua cu zambetul pe buze, ma privit cu tristete dand vag din cap si am continuat sa-mi vad de ale mele.

La un moment dat aud din directia patului lui radioul cantand. Ceva muzica spaniola! Zic ha, am si distractie in seara asta. Dar nu distractia la care ma asteptam. Dupa aceea aud niste zgomote ciudate: la inceput ca niste oftate mai in surdina, pe urma niste bocete de plans mai intense, culminand in hohote de planset aproape.

Zic, mai, ce o fi? O fi ascultand balade mexicane si l-au podidit lacrimile de jale! A mai venit un alt mexican si a incercat sa-l consoleze, dar pe urma parca plangeau amandoi. Well, nici in ziua de azi nu stiu de ce plangea sarmanul om, dar imi inchipui ca era de suferinta!

Suferinta de a fi departe de casa, de familie, de prieteni, de plaiurile unde a trait, de tara si limba cu care s-a nascut! Aicea intr-o lume straina, in America visurilor desarte, intr-un beci intunecos si anost cu paturi suprapuse ca o inchisoare a sufletului, sarmanul om se simtea singur pe lume.

Si-mi imaginez ca sunt multe astfel de cazuri prin America, ca sunt cu mult mai multi Mexicani decat mi-am inchipuit. Si toti sarmanii lucreaza slujbele cele mai amarate, cele mai prost platite: precum culegatori de fructe in Oregon, vanzator la magazin in Washington, in constructie in Montana sau om de serviciu in Wyoming! Si de ce-o fac! Pentru a acumula putinii bani sa-i poata trimite la familiile si copiii lor de acasa. Ce nu face omul sa puna paine pe masa pentru copilasii lui?

Ofteaza Mexicul v-o spun. Ofteaza Mexicul!