Din jurnalul meu in farame:
Partea cea mai frumoasa a zilei a fost sa poposesc pe acest mic pod de lemn, de pe la 1909, pt. cateva minute in adierea vantului si hipnotizat de murmurul raului Matapedia dedesubt. Era aproape ireal, o intoarcere in alte timpuri si asta doar dupa o cotitura de pe autostrada principala unde lumea fugea cu peste 100kmh. Ce interesant ca nu stii niciodata ce se ascunde la fiecare cotitura, cum iti poate schimba ziua un moment atat de simplu, dar atat de intens, dar toate aceste ``bijuterii`` nu sunt intotdeauna usor de gasit si mai niciodata pe drumul principal.
Toate locurile au un suflet, unele sunt mai greu de atins!
Continuand apoi si admirand indemanarea pescarilor (fly fisherman: o metoda mai ciudata de pescuit in care guta pluteste mai mult prin aer decat in apa) intr-un peisaj deluros cu brazi si aer tare de munte:
totul precum o oprire a timpului in loc
precum o intoarcere
precum o iesire din...
Toate acestea intr-o lume cuprinsa de o goana imensa spre un sfarsit inevitabil! Care mai de care in goana masinilor lor, pierzand oportunitatea de a capta pulsul vietii, adevaratul suflet al unui loc, cotitura aceea de drum sub care se ascunde intelesul locului (nu mi-a fost nici mie usor sa inteleg multe din aceste lucruri la inceput, dar treptat dormind pe malul Lacului Ontario, pe St. Laurent, pe Matapedia am inceput sa vad altfel lucrurile).
Cateodata cand incetinesti lucrurile la nivelul unei biciclete simti ca parca te rupi de aceasta goana a vietii moderne si ca traiesti cu adevarat.
Dar mai incet :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu