Din Newfoundland si povesti despre unde am innoptat...

Nici n-am ajuns bine in Newfoundland si vad ca au si inceput aventurile. Well, in primul rand a fost faptul ca am ajuns in Port aux Basques in NFLD la ora 10:15PM, de fapt mint, 10:45PM ca iarasi am mai pierdut o jumatate de ora pe drum, dar numai 1/2h de data asta nu o ora completa si din pacate nu era nici un pod peste care sa ma mai intorc sa ma joc cu timpul asa ca du-te Mirciulica si cauta loc de innoptat intr-o noapte rece si cetoasa taman la ora 10:45PM!!! Emotii, dureri de cap, griji, aiurea....

Usor de zis, mai greu de facut. Dar iarasi a intervenit soarta si m-au primit cu bratele deschise in: PORT!

Mda, am facut-o si pe asta am dormit in terminalul de asteptare al portului la caldurica pe podea (cu sac de dormit si saltea) in sala de joaca a copiilor care precum mi-am inchipuit nu prea aveau chef de joaca intre miezul noptii si 6dimineata. Compromisul a fost ca am dormit cu lumina aprinsa dar au fost draguti si la miezul noptii mi-au inchis difuzorul care tot urla muzica country, adica populara americana, ceva groaznic, oarecum ar fi fost o metoda de tortura, chiar imi pusesem vata-n urechi, noroc ca si-au dat seama ca nu sunt un terorist si au inchis-o. In plus am tras un dus pe cinste dupa leorcalaia de transpiratie pe care am prins-o ieri pe drumul ala montan si acuma ca ma pregatesc de drum vad ca au si Internet pe gratis. Ce sa mai trai vatrai!

Daca-ar fi sa enumar locurile in care am dormit deja nu-mi vine sa cred: in parcuri Nationale, Provinciale (mai toate pe gratis), in sali de mese acoperite, pe malul St. Laurent, pe malul Atlanticului, in centrul comunitar,in loc de picnic, in casa oamenilor, intr-un rahat de padurice denivelata aproape de o uzina care a troznit si pleznit toata noaptea, asta fiind cea mai nasoala cred.... Dar si in cateva pensione superbe, dar asta mai mult cand ploua sau celebrez ceva! Ah aventuri!

Si una mai cu umor: Teatrul de marionete

-am uitat sa va spun dragi stimabili cum eroul dumneavastra s-a gandit sa se reprofileze. Si anume! Ce traznaie i-a mai trecut prin cap?

Pai sa vedeti cate nu-ti trec prin minte cand te bate soarele in cap toate ziua sau cand stai pe malul Atlanticului si nu te mai saturi incercand sa acaparezi ambienta. Tot plimbandu-ma asa in sus si-n jos (nu pe spinarea unui bivol mare negru si fioros ca in fabula lui Toparceanu parca) pe malul Atlanticului si fluierand a pierde-vara ma tot zbura un vanticel rece. Asa se face ca desi ma batea gandul sa-mi montez cortul pe plaja, am mai cugetat eu cu mai multa luare aminte (adica fara prea multa minte) si mi-am zis ca va trebui sa gasesc un loc mai adapostit sa innoptez ca altfel poate ma trezesc in Atlantic cu, cortul drept corabie si panza si tot...

Si aicea, doamne, mi s-a traznit mie sa ma culc in.....

TEATRUL DE MARIONETE

De-aicea si schimbarea de profesie de care va spuneam! Am gasit un fel de mic teatru de marionete, complet acoperit cu prelata ca un fel de mini-circ si astfel la momentul oportun, spre inserat, tusti inauntru unde cortul si bicicleta inapeau la tanc. Asa se face ca in momentul in care am inceput sa aud niste zgomote ciudate, eu credeam ca sunt paznicii, dar cand colo erau prietenii mei ratonii care dadeau iama in tomberoanele de gunoi, ma gandeam sa pun manusile de bicicleta pe maini, chipurile drept marionete si sa ma prefac ca invat arta neagra a meseriei de marionetar, sau marionetist ma rog...

Norocul meu a fost ca intr-un final nu a fost necesar si dimineata m-am sustras incognito inainte sa invadeze grupurile de turisti care poate n-ar fi apreciat cu adevarat arta mea de artist de marionete, asa ca m-am lasat pagubas si m-am intors la ciclism pe care am inceput sa-l stapanesc mai acatari.

Moralul: daca vreti o noapte gratis si la adapost intr-un parc national, incercati teatrul de marionete. E chiar caraghios, dar cel putin nu va sufla vantul!