Rush Hour (adica ora de varf):
-a inceput prin a ma intrece cu un vapor imens de marfa (unul din cel Trans-Oceanic) cu care am tinut pasul cam vreo juma` de ora pana la primul deal unde l-am lasat in buna pace, dupa care am driblat artistic cateva gaste salbatice care nu prea vroiau sa se dea din drum: una mai moaca chiar m-a luat drept pista de aterizare cu toate reflectoarele si beculetele de pe bicicleta si era mai sa-mi aterizeze in cap!
Dupa care m-am incurcat cu-n iepure extrem de nesimtit care mi s-a bagat drept in fata fara sa semnalizeze nimic si pe urma avea tupeul sa se tot topaie in fata mea cu nerusinare de parca nu s-ar fi intamplat nimic. D-apai taticule, mi-a sarit mustarul, am calcat pe acceleratie (adica pe pedala mai tare), am pornit sa-l claxonez (cu clopotelul de la bici) si sa incerc sa-l calc pe coada (nu ca prea aveau una oricum) si norocul lui ca a virat bruscin boscheti ca altfel friptura il faceam (ar fi fost prima din calatorie, asta in mod sigur). Am mai intalnit si cateva caprioare cu codite albe (f. la moda pe aici) sarind toate speriate de atata vacarm si cate o cartita debusolata care nu intelegea nimic din ce se intampla si pe urma era sa calc si pe un arici tepos mai sa-mi sparg bunatate de cauciucuri. Va zic ca ora de varf nu-i usoara deloc, dar banuiesc ca si voi stiti asta din proprie experienta!!!
2 comentarii:
Cel mai frumos pasaj. Ai un decar de la mine pt compunerea asta. Tin minte ca la scoala la fiecare inceput de an trebuia sa facem o compunere : cum mi-am petrecut vacanta si nu aveam ce sa scriu... Acum ar fi bine sa mai fii la scoala.
Nu chiar, ma bucur ca am terminat scoala, dar mi-ar place sa stapanesc limba romana cum o stapaneam la 16ani cand am plecat nu ca acuma. Eh asta e.
Trimiteți un comentariu