marți, 13 iunie 2006

Din evolutia "grabita" a melcilor

I-am cerut sortii:

"Da-mi tot ce crezi ca nu se poate da!" (a la Minulescu) si mi-a dat:
acea cotitura de drum
acel colt de Atlantic numai al meu,
acel pod de lemn acoperit din alte vremuri

sau precum Mircea Eliade spunea, soarta mi-a deschis ochii spre absolut, pot spune ca am atins acel element sacru al locului care-l diferentiaza de banalul profan, am vibrat in armonie cu sufletul locurilor prin care am trecut, am trait cu acelasi puls, am simtit acea bucurie launtrica ridicandu-se din adancurile fiintei mele.

Si de ajuns cu atata filozofie: Evolutia "Grabita" a Melcilor:

Mi-am dat seama nu demult, ca eu sunt de fapt si de drept un melc de vita veche, daca nu si nobila cel putin aventuriera. Astfel mi-am dat seama ca, in mod trist uneori, melci evolueaza si ei, iar melcul de felul meu e pe cale de disparitie pt. ca a aparut mega-melcul-cel-rapid. Aceasta noua specie care ma pericliteaza pe mine este de fapt masina cu rulota tractata in spate (adica vezi tu tot melc cu casa in spinare). Au ajuns astia de aicea pana la nivelul in care au autocare intregi pt. o familie care in spate mai tracteaza si o masina (preferabil un Jeep ceva). Deci inchipuieti sa locuiesti intr-un autocar! Probabil cu 3 camere, 2 bai, sufragerie, bucatarie etc. etc. ce sa mai, mai mari decat apartamentul meu. Am vazut chiar si un camion (gen care trage TIRul) care tracta o mega-cochilie din asta) s-apoi sa-i vezi pe locatari, nu ca mine cu zambetul pe buze si transpirati, dar umflati, buhaiti, tumefiati dupa 4-6ore de condus si cu mirarea aia cum adica ce caut eu pe drumurile lor. Diferenta e ca e traiesc in cochilie, eu in afara ei unde ma retrag doar noaptea sau cand ploua precum intentia originala a naturii care s-a cam "denaturat" de atunci. Si culmea e ca uneori mai au si niste biciclete legate pe undeva prin spate ca vezi doamne, mai merg si cu bicicleta cica, dar din pacate sunt atat de ruginite de nefolosinta ca e parca un simbol al altor vremuri (precum potcoava si carul de lemn) pe care-l tin sa le poarte noroc.

E asta e viata cateodata, nimeni n-a zis ca e usor sa fi melc, lupta asta acerba pt. supravieture nu-mi da pace, dar ca un adevarat cavaler al absurdului, ma lupt continuu cu morile de vant si voi birui!!!

2 comentarii:

Anonim spunea...

Melcii de care vorbesti sunt 'injectati' cu steroizi. Si observa ca merg numai in grup. Vor dispare oare precum mamutii?! Daca da, nu cred ca prea curand.

Mircea spunea...

Nu stiu ce sa zic de ei, dar zboara cu 100km/h nu ca mine cu 18Km/h intr-o zi buna!