luni, 26 iunie 2006

Bonavista Peninsula: The day that time stood still...

Da, efectiv simt ca timpul s-a oprit pe aceasta peninsula magnifica si am un noroc fantastic.

Acum cateva zile le ploua bine si m-am adapostit la usa unei biserici. In sfarsit dupa ceva tevatura am fost gazduit ca un nepot get-beget de catre Peter si Linda in casa lor din Plate Cove East. Mi-au oferit mancare, pat, dus, conversatie despre alte vremuri cand mergeau cu sania iarna la biserica, sau cu barca vara. Dimineata mic dejun adevarat, cu pachet pt. la pranz si n-am putut refuza nicicum $20 cadou de la bunicuta, asa ca pana la urma am facut o mica donatie la biserica locala. Parca efectiv erau bunicii mei, mi-au zis sa le scriu, ca ei in mod sigur imi vor scrie de acuma tot timpul. Ceva de vis, parca eram din familie ce sa mai si cu cateva ore inainte nici nu ma cunosteau.

Pe urma cel mai fabulos lucru pe care l-am vazut vreodata: O BALENA MINKE. Sa auzi acest cetaceu de circa 8-9m lungime respirand in largul oceanului (am vazut-o de pe un mal stancos de langa un far) si sa-i vezi aripioara dorsala, m-a facut sa tremur de emotie. Nu poate fi descris in cuvinte o asemenea experienta. E prima oara cand vad acest cel mai mare mamifer al lumii si asta inca e considerata o specie de balene mica...

Ce sa mai zic de satele pescaresti de pe aicea cu adevarat uitate de timp. Inca nu-mi vine sa cred cat de pitoresti sunt, sper sa fi iesit ceva din zecile de poze pe care le-am luat, dar pe care din pacate nu le pot posta acum.

O sa-mi fie dor de toate aceste meleaguri: de mirosul acela sarat de ocean, de portulete ascunse in mici golfulete de-alungul malului stancos al oceanului, de oamenii deschisi si prietenosi, de farurile care puncteaza fiecare peninsula, de micile ambarcatiuni care ies zilnic la pescuitul de homari si cod, e de nedescris.

Ma consider unul din cei mai fericiti oameni din lume in momentul de fata si cu asta trebuie sa plec sa vad si cel mai deosebit satuc pescaresc Trinity care e cam la 20km!

Va salut stimabili si ma bucur ca am putut sa ies de pe Trans-Canada sa vad aceasta peninsula intr-un mod relaxat, sa explorez fiecare drumulet si satuc pescaresc care de care mai uitat de timp, de civilizatie, de oameni..

E mult prea frumos....

2 comentarii:

Anonim spunea...

Bunicuta si balena, o asociere fericita. Alte personaje de roman. Un final de etapa fabulos fata de inceputul ploios si neguros. Oare exista o compensatie in toate?

Mircea spunea...

Viata mea e un roman in momentul de fata...