marți, 27 iunie 2006

Drumul spre ceruri...

Asa mi se pare ca si cum traiesc un vis prea frumos. N-am crezut ca voi gasi peisaje si locuri atat de frumoase in Canada. Newfoundland m-a lasat efectiv cu gura cascata. Nici macar nu poate fi descris in astea 5-10min in fata unui ecran de calculator ce am trait in special in ultima saptamana pe Bonavista peninsula. Va inchipuiti ca nici in jurnal nu pot sa scriu tot si scriu cel putin o ora in fiecare seara deci zeci si zeci de pagini pe care nu le vedeti, cat despre poze am facut mai multe in Newfoundland decat in toate celelalte provincii combinate (sute...), dar este si cea mai frumoasa si salbatica (dar si cu sate istorice si pitoresti) provincie pe care am vizitat-o pana la ora actuala. Parca efectiv sunt la capatul lumii sau pe alta lume.

Azi am facut un traseu care a fost categorizat ca printre cele mai frumoase trasee de munte din lume. In numai 5km de-alungul oceanului am avut parte stanci maiestoase iesind din ocean, o balena Minke iarasi balacindu-se pe langa mal, o pereche de vulturi imensi (genul celor de pe sigla americana cu anvergura aripilor de cel putin 2m), lacuri, in sfarsit de nedescris. Ca sa nu mai enumar satele pitoresti care aproape ca le rivalizeaza pe alocuri pe cele din Europa, daca nu chiar in arhitectura, cel putin amplasamentul e de vis.

Zic drumul spre ceruri pt. ca de aseara merg pe aceasta coasta deluroasa care parca urca urca tot timpul sa-mi rupa picioarele nu altceva, intr-o ceata de o tai cu cutitul pe alocuri care vine in valuri imense dinspre ocean. Astfel am sentimenul ca plutesc undeva deasupra norilor, intr-o lume ireala, pe care ochii mei pagani au avut preafericirea de a o vedea...

Daca vreodata veti avea sansa va rog din suflet sa vizitati Newfoundland si in special Bonavista Peninsula descoperita de John Cabot in 1497, dar si Gros Morne n-o sa puteti ramane aceleasi persoane care ati fost, v-o garantez.

Altfel poate n-o sa ma intelegeti niciodata!

Niciun comentariu: