miercuri, 28 iunie 2006

Din paradis...

Si ce inseamna iarasi sa capeti experienta si sa ai noroc doamne!

Ieri am vazut o tipa, Mrs Diane P., care tocmai prajea ceva pe un gratar si m-am dus mai in gluma, mai in serios sa o intreb daca poate sa-mi faca si mie un hamburger ceva ca platesc nici o problema. Si asa a capatat Mirciulica prima lui friptura de costita de porc cu garnitura de salata de macaroane si un pahar rece de Cola, bineinteles ca pe gratis. Ah, ce viata, la dolce vita...

Si seara, obosit nevoie mare am facut cel mai indraznet lucru de pana acuma. Aproape ca se intuneca si se anunta ploaie si mi-am zis ca nu se poate ca ultima zi pe aceasta peninsula s-o petrec cu tantarii in ploaie (asta dupa ce la inceput am zis ca voi vizita aceasta peninsula in 2zile si acum au trecut deja 6 dar ce zile). Asa ca am vazut un Fire Hall (un fel de centru comunitar) in Lethbridge si multe masini parcate prin jur: era seara de Bingo, un fel de joc prostesc nord-american si inauntru era "crema" societatii locale distrandu-se de minune. Eu cu modestie si putina timiditate l-am intrebat pe prezentator daca stie cumva un loc acoperit undeva unde as putea pune cortul sau sacul de dormit peste noapte fara sa ma ploua! Nu mica mi-a fost surpriza cand s-a adresat intregii audiente de peste 120 de persoane ca am ceva sa le spun. Si pune-te Mirciulica in fata microfonului si explica-le cine esti, ce faci si ce doresti. Ah ce emotii, chiar nu ma asteptam la asa ceva, dar m-am descurcat admirabil, da am capatat si aplauze si bineinteles ca o tipa din audienta Louise, m-a "adoptat" pt. noapte cu patut adevarat, masa cat incape in burtoi, dus cu apa fierbinte, capsuni proaspete ca erau fermieri, mic dejun tapan azi dimineata, pachet pt. la pranz tot dischisul. Si in plus am uitat sa spun ca am colectat si peste $30 pt. lupta impotriva cancerului pe care o voi adopta drept scop filantropic pt. restul calatoriei ca vad in jurul meu cate vieti a distrus si afectat in mod negativ.

Garajul sarmant din Port Rexton:

asta nu va fi usor de uitat ca e unul din cele mai "sarmante" locuri unde am dormit vreodata. E vis-a-vis de drum de ocean, nu exagerez, cred ca cel mai aproape din cate am fost pana acuma, se aud valurile chiar "deranjant" (glumesc, glumesc!). Acum palatul: era plin de aschii si rumegus ca a trebuit sa-l matur, dar cel putin aveam niste decoratii traznet precum roti de masina, o cusca de ceva salbaticiune fioroasa minus salbaticiunea, o ancora ruginita, dar si un scaun sezlong super si o buturaga drept masa, ce sa mai trai de vatrai! Ma simteam regele acestui mic palat pe malul oceanului, mai ales daca vezi lucrurile prin ochii lui Don Quixote pt. care orice han amarat era un castel falnic. Afara era ceata, frig si ploua, in castel era frig, intuneric si picura, deci sper ca sesizati diferenta enorma! A trebuit sa-mi motent patul cu baldachin, adica cortul cu prelata pe el ca picura bine inauntru prin tavan se vedea cerul innorat, dar asta e, a fost f. romantic. Simbolic mi-a placut ca avea si o funie groasa atarnata de o grinda in caz ca vroiai sa-ti curmeni zilele amarnice, numai ca eu eram prea-fericit pt. asemenea lucruri neverosimile!

La revede preafericitilor si in stilul Phoenix:

"Lasa, lasa, lasa, lasa,
Las-o dracului de casa,
Las-o singura acasa,
LASA" si hai aicea sa vedeti paradisul pe pamant!

Niciun comentariu: