1 iunie = ziua copilului, ziua in care am intrat in New Brunswick si am ajuns la Atlantic, ziua in care am schimbat ora, limba (whooah am reajuns la engleza) si anotimpul pt. ca see pare ca iar infloreste liliacul si lalele care se scuturasera de demult in Toronto. V-am spus ca e ceva ciudat cu timpul: cred ca am de-aface cu timpul natural si nu cu cel abstract dictat de un ceas...
Nelamuriri:
De ceva vreme incepusem sa ma ingrijorez ca nu intelegeam ce se mai intampla. Cand am plecat din Toronto se facea intuneric cam pe la ora 9:15PM dar pe masura ce inaintam in calatorie parca si intunericul venea mai rapid. Eh, si ca sa vezi cum toate se elucideaza cand treci podul din Quebec in New Brunswick, iti pica fisa. In mijlocul podului tanc, s-a schimbat ora, mai adica am trecut la timpul Atlantic ceea ce inseamna ca am pierdut o ora. V-am zis eu cu timpul asta nu e de gluma. Eh bine ca nici eu nu m-am dat asa de usor batut cu una cu doua si vezi tu ca m-am pus si am traversat linia fictiva a timpului din mijlocul podului, inainte si-napoi numai asa ca sa-i fac timpului in ciuda si am castigat si pierdut astfel cateva ore pana m-am saturat, dar cel putin acum inteleg de ce se lumina la ora 4AM si era bezna la 8:45PM. Vedeti ce lucruri de importanta crucisatoare despre spatiu si timp invata omul intr-o calatorie ca aceasta? Deci aveti grija cand traversati un pod ca nu se stie niciodata cand se shimba ora!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu