Capitol Reef National Park area

O viata in desert + comment

Viata continua prin desert! O viata aparte simti cum totul se reduce in final la tine! Totul devine nisip, dar culmea este ca si nisipul in timp devine piatra (ambivalenta naturii). Desertul iti acorda o liniste aparte, poti sa urli cat vrei si parca nici nu se aude deoarece sunetul nu are de ce sa se reflecte si pluteste peste aceasta mare de nisip la infinit.

Te simti cu adevarat singur cu tine insati, motiv pentru care incepi sa ai aceste clar-viziuni, sa vezi lucrurile in alta perspectiva. Simti ca poti privi mai departe, mai adanc. Intelegi mai mult, nu mai ai nelinistea din alte locuri, ai vidul pustietatii.

Azi pe muchia unui canion la 1900m simteai precum spunea o mica pancarda: "On a clear day, you can see for ever!" Poti vedea la infinit. Se vedea parca curbura pamantului puteam sa vad munti la peste 100km distanta. Te simteai efectiv mai aproape de ceruri.

Si pot sa ma mandresc ca ieri am reusit dupa un efort considerabil sa urc pana la 2900m, cea mai mare altitudine din aceasta calatorie pana acuma, dar si din viata mea! Excelsior!

Dragoste verde

Mi-e viata un desert
Mi-e gatul uscat de sete
Mi-e sufletul parjolit de soare
Mi-e dor de culoarea verde...

Cerul negru

 

Furtuna

Ce rapid se pot intampla lucrurile cateodata. Cum vine o furtuna din senin!

Vanturi de peste 60km/h in care d-abia d-abia poti sa-ti montezi "casa". Dupa care o rupere de ceruri cu grindina si ploaie in timp ce cortul se indoaie sub puterea vantului nimicitor ce zboara cuiele de ancorare din pamant.

O adevarata dezlantuire a naturii si eu in cort stateam si radeam ca prostul. Adica aproape cu gura pana la urechi, ca nu-mi venea sa cred cat de calm eram. Parca mai calm ca niciodata. Stiam ca facusem tot posibilul si restul nu mai era in mainile mele, ci in voia sortii, lui Dumnezeu, cerurilor!

Parca nu-mi venea sa cred unde ma aflu, la poalele unor munti in Utah, intr-o furtuna.

Afara cerul se lumineaza cu fulgere, se aud traznete, vantul ma ameninta ca ma va zbura cu totul. Totul se intensifica, iar eu devin din ce in ce mai calm, mai linistit, mai resemnat.

Incet, incet dupa o ora totul revine la normal, ploaia dispare, traznetele se aud in departare, vantul se domoleste...

Iar eu continui sa zambesc!

Asa a vrut destinul.

La revedere Arches

 
  

Copacul vietii: balansul intre viata si moarte

  

Din gradina diavolului

 
  

O vacanta in vacanta

Stiu ca suna ciudat dar pana acuma parca a tot fost o fuga sa nu ma prinda iarna. Eh, acuma am ajuns in desert si s-a mai incalzit vremea, m-am coborat din ceruri la o altitudine mai rezonabila cam la 1200m si am simtit nevoia de o vacanta. Deci daca pana acuma a fost o goana, acuma puteam sta linistit si admira in tihna aceste locuri de vis, puteam sa merg pe jos, puteam sa ma asez pe o stanca, sa-mi intorc privirea spre orizont si sa simt cum trece timpul.

Cateodata si bicicleta e prea rapida pentru a capta pulsul magic al unor locuri precum acestea in care ma aflu acuma. Si cateodata ai nevoie de o vacanta in vacanta! Ai nevoie sa te relaxezi sa ramai intr-un loc mai mult timp, sa incetinesti totul si mai mult, sa opresti goana...

Intrarea in sufletul stancii

 
  

Taramul magic

 
  

Maimuta pe perete

  

A depinde de altii

O dimineata furtunoasa dupa o noapte aventuroasa:

-se face ca mi-a placut atat de mult acest parc incat n-am reusit sa-l fac intr-o zi precum mi-am imaginat. Greseala a fost ca mi-am lasat toate bagajele jos la intrare (n-am mai vrut sa le car sus pe munte, un urcus de vreo 300m in altitudine) si m-am pierdut in maretia peisajului, m-am ratacit pe carari printre aceste poduri de piatra si m-am trezit ca se intuneca si nu eram decat la jumatatea drumului: adica la locul denumit "Gradina diavolului". Acest loc parea f. promitator si-mi doream f mult sa-l vizitez a doua zi dar ce ne facem? O noapte alba? Cam frig...

Si atuncea iarasi cu mult tupeu m-am dus la camping la paznic si i-am explicat situatia dificila in care ma aflam (bineinteles ca din vina mea) si i-am cerut ajutorul. Asa se face ca mi-a oferit un loc intr-un cort imens in care-si tinea tot felul de catrafuse. Dar adevarul e ca n-as fi putut dormi numai asa si dupa o plimbare prin camping explicandu-le tuturor cat de prostanac sunt, m-am facut cu o patura, o plapuma (cu adevarat a fost mai calduroasa decat sacul meu de dormit) si cateva invitatii la cina, plus cate ceva de-ale gurii...

Si asa se face ca a dormit Mirciulica in Gradina Diavolului din parcul Arches intr-o noapte in care a plouat cateva ore si el era cuibarit sub o plapuma pufoasa la caldurica.

Si bineinteles ca a doua zi dis-de-dimineata am fost primul pe traseul din "Gradina Diavolului", un traseu de vis.

Stairway to heaven

 

A depinde de altii

O dimineata furtunoasa dupa o noapte aventuroasa:

-se face ca mi-a placut atat de mult acest parc incat n-am reusit sa-l fac intr-o zi precum mi-am imaginat. Greseala a fost ca mi-am lasat toate bagajele jos la intrare (n-am mai vrut sa le car sus pe munte, un urcus de vreo 300m in altitudine) si m-am pierdut in maretia peisajului, m-am ratacit pe carari printre aceste poduri de piatra si m-am trezit ca se intuneca si nu eram decat la jumatatea drumului: adica la locul denumit "Gradina diavolului". Acest loc parea f. promitator si-mi doream f mult sa-l vizitez a doua zi dar ce ne facem? O noapte alba? Cam frig...

Si atuncea iarasi cu mult tupeu m-am dus la camping la paznic si i-am explicat situatia dificila in care ma aflam (bineinteles ca din vina mea) si i-am cerut ajutorul. Asa se face ca mi-a oferit un loc intr-un cort imens in care-si tinea tot felul de catrafuse. Dar adevarul e ca n-as fi putut dormi numai asa si dupa o plimbare prin camping explicandu-le tuturor cat de prostanac sunt, m-am facut cu o patura, o plapuma (cu adevarat a fost mai calduroasa decat sacul meu de dormit) si cateva invitatii la cina, plus cate ceva de-ale gurii...

Si asa se face ca a dormit Mirciulica in Gradina Diavolului din parcul Arches intr-o noapte in care a plouat cateva ore si el era cuibarit sub o plapuma pufoasa la caldurica.

Si bineinteles ca a doua zi dis-de-dimineata am fost primul pe traseul din "Gradina Diavolului", un traseu de vis.

Arcul de triumf al naturii

Podul: simbol al trecerii si al incercarii

Podul, văzut ca loc de trecere şi de încercare. Astfel, intrarea în Rai este precedată de trecerea peste Pod.

-pentru a intra în Rai, trebuie să treci peste un pod suspendat, deasupra Iadului.

-In sens metaforic, trecerea peste Pod este o probă decisivă: doar cei aleşi, drept credincioşii, îl pot trece. Cei osândiţi vor aluneca sau vor fi înhăţaţi de nişte cârlige, fiind traşi în Iad.

-Podul este mai subţire decât firul de păr şi mai tăios decât ascuţişul unei spade. După faptele sau calităţile fiecăruia, supliciul trecerii podului va fi mai scurt sau mai lung. Unii trec podul într-o sută de ani, alţii într-o mie, după cât de curat şi-au trăit viaţa

Podul: axis mundis

Simbolul podului

Simbolismul podului sau punţii, care îngăduie trecerea de pe un mal pe celălalt, este unul dintre cele mai larg răspîndite. Această trecere înseamnă şi trecerea de la pămînt la cer, de la starea omenească la cele supraomeneşti, de la contingenţă la nemurire, de la lumea sensibilă la cea suprasensibilă. [...] acest pod este uneori simbolizat printr-o sabie. Remarcăm aşadar două elemente: simbolismul trecerii şi caracterul adeseori primejdios al acestei treceri, specifică oricărei călătorii iniţiatice. [...] Podul se mai identifică şi cu axa lumii, sub diferitele ei forme, şi îndeosebi cu scara - situaţie în care podul trebuie considerat ca fiind vertical. Demn de reţinut este faptul că titlul de pontifex, propriu împăraţilor romani şi dat pînă astăzi papilor, înseamnă constructor de poduri. Pontiful este deopotrivă constructorul şi podul însuşi, ca mediator între cer şi pămînt" (Jean Chevalier, Alain Gheerbrant - Dicţionar de simboluri, vol. III, Ed. Artemis, Bucureşti, 1995).

Arches: catedrale de piatra

Arches National Park

Ati avut vreodata impresia ca traiti un basm?

-un basm prea frumos, cu o printesa preafrumoasa adormita de vraja unei vrajitoare rea? Un castel magic, pe un taram nemaivazut si nemaipomenit, peste 7 mari si 7 tari?

-eh cam asa ceva este acest parc. Un castel masiv din piatra rosie, cu ziduri groase la fel de rosii, printre care te pierzi ca printr-un gigantic labirint ca cel al regelui Minos de pe insula legendara a Cretei. Si precum Icarus simti ca te inalti peste acest taram magic, ca urci tot mai sus pe muchiile inalte si ca vrei sa-ti iei zborul spre soare. Privesti in jurul tau si parca toata omenirea a fost impietrita de aceasta vraja: slujitori, ostiri intregi, regele, regina, curtierii. Peste tot domneste linistea si vantul rasfata sagalnic aceste suflete impietrite.

Un oras intreg de piatra ce se ridica efectiv din desert, precum pasarea Phoenix s-a ridicat din propria cenusa.

Cum pot sa va descriu intrarea intr-o camera a acestui castel? O camera imensa cu pereti netezi verticali, de culoarea apusului de soare, cu o lumina divina ce creeaza o atmosfera stranie. Acel joc de lumina care te ameteste, te orbeste. Atat de supernatural. Te simti atat de mic si nesemnificativ, iti vine sa cazi in genuchi pe covorul moale de nisip fin si rosu si sa te rogi la acel simbol al absolutului: UN POD NATURAL DE PIATRA

Podul care te trece dintr-o lume in alta,
podul pe sub care se scurge timpul si care te purifica
podul pe care devii atemporal, impietrit intre doua lumi dar in niciuna

Mai mult nu am cuvinte sa spun...

Slickrock Trail, Moab, Utah

Kiki in Mecca MTB

-azi am dus-o pe Kiki sa infrunte muntii de stanca rosiatiaca! Si s-a descurcat admirabil, mai bine chiar decat calaretul ei neinfricat care nu prea stia ce face la inceput. Azi am fost cu bicicleta la mountain biking Mecca of Moab, Utah! De cate ori n-am auzit de acest traseu si l-am vazut in fotografii si acum am fost pe el, pe acel legendar Slickrock Trail! Inca un vis devenit realitate!

Si culmea e ca n-am facut-o pe o bicicleta specializata cu suspensii si alte sofisticarii ci pe Kiki a mea minus bagajele! La inceput le cam dadeam eu prin toate gropile, dar dupa vreo ora (au fost cam 20km si vreo 2-3ore) ne cam obisnuisem cu ideea daca se poate spune asa ceva. Daca te poti obisnui cu urcusuri la peste 45g si asta inseamna ca si coborasuri pe masura de credeam ca ma zboara Kiki peste ghidon si o sa ne rostogolim la vale pana in raul Colorado la vreo 300-400m mai jos. Nu-mi vine sa cred ca am reusit sa termin intregul traseu, mult mai dificil decat mi-am inchipuit, mult mai tehnic si pe buna dreptate scotea sufletul din mine (nu e ca bike-touring-ul constant, in mountain biking intr-o secunda esti in control in cealalta nu, intr-o secunda totul e usor si in cealalta simti ca-ti sare inima din piept). Dar cel putin privelistile erau absolut de vis, in loc sa ma uit la acesti imensi munti de piatra rosiatica de la baza lor, eram efectiv in varful lor sus-jos urmand aceast traseu cu linii albe pictate de un adevarat artist (un artist care n-avea mila, inspirat cu adevarat de zeii mountain biking-ului).

A fost ceva superb! Adevarate momente de euforie! Living on top of the world! Living my dream!

Moab, Utah 1/2 Marathon

 

Kiki maratonista

-trebuie sa o felicit pe Kiki ca ieri s-a luat la intrecere cu maratonistii si i-a decimat! Mda, le-am dat 15minute avans ca tocmai inchisesera drumul pentru acest semi-maraton si m-am luat dupa ei ca vantul si ca gandul si cred ca a depasit Kiki cel putin 2/3 din ei (si erau cateva sute). Ca sa nu-i descurajez complet ma mai opream si mai faceam si cateva poze asa ca nu am facut ½ de maraton decat in cam 1.5ore (in plus din politete nu vroiam sa-i speriu trecand in prea mare viteza, ca poate se impiedicau ca si asa erau asa de lesinati saracii). Si sa-i fi auzit cum se plangeau si cum insinuau ca trisez! Auzi tu! Cum adica trisez cand Kiki cantareste 100kg incarcata si cu 75kg ale mele calare si astia alergau doar in chiloti! Dar cel putin am fost fericit sa impart drumul cu oameni in loc de masini! In plus tin sa va instiintez ca Kiki nu s-a lasat pana nu a facut un intreg maraton in ziua aceea, ca ea nu lasa lucrurile terminate numai pe jumatate. Bravo Kiki esti tare!

Cataratorul in actiune