A fost ca niciodata, povestea unui suflet ce-a ramas in urma...
Un suflet fara vina, lovit necrutator de o masina. Aceeasi eterna goana spre niciunde! In mijlocul drumului un pui de pasare isi astepta sfarsitul. Ce crunta loterie!
Cu ochi intetosati de lacrimi si durere, sarmanul pui priveste moartea-n fata. Mai trece un camion... mai trece o masina... Oare care-i va pecetlui amarnica durere?
Nu m-am indurat sa-l las sa devina unul cu asfaltul acela dur si crud. L-am ridicat in maini, acel trup frant... cu aripile zdrobite... Plangea de ti se rupea inima, in limba universala a durerii! Cu ce a gresit el? Era fierbinte... L-am pus la margine de sant pe un covor de iarba matasoasa.
Isi cersea dreptul la viata si nu puteam sa fac nimic. Ce faci in clipele acestea? Privesti un suflet cum se stinge? Il omori ca sa-i alini durerea? Cauti un veterinar? Nu, inghiti in sec, capturezi o imagine pentru vesnicie si pleci mai departe. La urma urmei toti putem fi un pui zdrobit in mijlocul drumului...
Amurgul-nlacrimat arunca rosii raze. In seara-aceea a inceput sa ploua, in cortul meu mi-e frig si ma cutremur... Un strop razlet de viata! Ce-si dorea el? Ce vis nemangaiat de pribegie?
Nu frange a mele aripi de lumina! Mi-l inchipui tot acolo, la aceeasi margine de drum, singur pe lume, la granita dintre viata si absolut. Jalea singuratatii... durerea neputintei... lumina ce se stinge... Si nimeni nu-i sa-i vaza lacrimile lui cum se rostogolesc in iarba deasa. Cum iti astepti destinul?
Lacrima cerul! De-a lungul vaii s-asterne un plans etern. Ascult picurii ce se preling si mor. Din stralucirea moart-a unui vis, pamantul s-a cutremurat in acea seara! A tremurat lumea ca s-a mai stins pe cer o stea.
Ma arde gatlejul! Simt o sete nebuna de viata! Ma doare-un dor strain. Adorm intr-un tarziu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu