Fraulein Kojak Saucerkrautz

-well, mergeam eu asa fluierand in vant si la un moment dat vad o tipa tot pe bicicleta venind din directia opusa. Vad ca incetineste (ca de multe ori doar se saluta lumea din mers si continua, asta pentru ca suntem atat de multi, ca atunci cand ne intrevedem mai rar ne si oprim sa „facem schimb de informatii”, adica afaceri de spionaj ultra-secrete) si atunci dau sa ma opresc si eu si mai sa pic in nas (nu, nu de emotia intrunirii) ci ca nu-mi mai iesea pantoful din pedala (au un sistem de prindere, pe care nu l-am mai uns de ceva timp). Ne salutam reciproc, aflu ca domnisoara era din Germania si-mi tot baga cate un „Ya! Ya!” la fiecare 5 cuvinte, facem schimbul de secrete: adica cum ca vezi ca la „Punctul Cavalerilor (Knights Point)” o sa te „atace” niste dealuri de o sa scoata sufletul din tine (si asa a fost) etc. etc. Ceea ce m-a impresionat e ca Fraulein nu avea chiar alura de biciclista, era trasa prin inel cu mustacioara (dar un inel din acelea de la gimnastica artistica), cu o mustacioara hitlerista din broboane de sudoare si cu un cojac la indemana in caz ca vezi-doamne are nevoie rapida de energie. Dar in final m-a impresionat ca facea acelasi traseu ca si mine in ziua aceea de 120km, de una singura calare pe mandreata ei de iapa numita „De-lite” (adica Usurica) si cu mult mai multe bagaje ca mine. Bravo ei, esti tare Fraulein Kojak Saucerkrautz, Don Quixote te saluta!