-dimineata aceasta a fost o dimineata din aceea de neuitat cand tresalta sufletul in tine de bucurie sa pornesti pe un drum din acela linistit, ce serpuieste de-a lungul unui rau adormit, printre dealuri ce se trezesc incet de sub patura groasa de ceata. Paradisul oricarui ciclist! Parca eram in lumea basmelor cu ceata aceea laptoasa invaluindu-ma misterios. Am uitat si de durere si de toate. De fapt si de drept, glezna mea a inceput sa se comporte chiar f. bine, chiar ii place mult mai mult pe bicicleta decat pe jos. S-a dezumflat simtitor (aproape la normal) si cred ca putina miscare chiar o ajuta sa-si recapete elasticitatea/mobilitatea.
-sunt chiar mandru ca am reusit sa urc cateva dealuri considerabile si pe alocuri mai aveam de infruntat si un vant potrivnic ce ameninta sa ma zboare de pe bicicleta. Noroc ca Kiki s-a tinut tare si impreuna am trecut ca vantul si ca gandul (mai mult ca gandul) peste vai si peste dealuri si am avut o zi super.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu