-eh si precum nu am stare nici in zilele mele libere ne-am urcat pe bicicleta (noroc ca fara bagaje) si am cutreierat si magica peninsula Otago. Bineinteles ca vremea nu a prea cooperat in nici una din zile (am fost in 2 randuri) si ba le cam burnita, ba era o ceata de nu vedeai nimica, ba sufla un vant de nici nu puteai sta in picioare, dar orisicum nu ne-am dat batuti si am avut parte de o experienta sublima pe aceasta peninsula. Drumul era de vis: cand pe malul oceanului cand serpuind pe culmi de dealuri, vremea instabila oscila de la ceata, la soare, la burnita in cateva minute dar lumina era ireala.
-am avut noroc si cand am ajuns azi la Sandfly Bay am prins putin soare si eu cu Dean alergam ca 2 copii fara o grija pe lume, topaind bezmetici peste dunele de nisip (si el are cam 42 de ani), razand si chiuind de fericire. Era atat de magic sa vezi nisipul fin purtat de vant inspre valurile verzi si inspumate (si ele la randul lor date peste cap de vant), sau sa admiri o pereche de foci dormind lenese pe plaja. Tresalta sufletul in noi de bucurie.
-un moment sublim in care toate grijile ti se topesc in ceata laptoasa, in care esti fericit ca traiesti in acest paradis terestru...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu