-calatoria aceasta a facut din mine neom! Am devenit o fiara! Sau mai precis am devenit omul intangibil din adancul meu, omul la care aspiram cateodata, dar nu-mi inchipuiam sa ajung.
-si cum ma rog se manifesta aceasta schimbare? Mda, pornit de atata timp pe drumurile ascunse ale lumii, am invatat pe propria-mi piele ce poate n-as fi vazut niciodata in lumea amagitoare a orasului si vietii mondene. A trebuit sa vad viata din afara , din alta perspectiva, care nu o poti capata oricum, oriunde si oricand. A trebuit sa o fac prin truda, pe bicicleta, a trebuit sa calatoresc prin colturile ascunse ale pamantului si a trebuit sa ma departez pentru mult-mult timp (nu inveti ce inseama viata in 2 saptamani de vacanta) si nu in ultimul rand a trebuit sa fiu si singur. Si asta nu inseamna ca mi-a displacut sa fiu cu tine Mirela, ba dimpotriva, dar este complet alta calatorie cand sunt cu tine, fata de cand sunt de unul singur (ne ajutam reciproc). Singur cu lumea dezlantuita!
-si ce a insemnat asta mai exact? Precum am spus o transformare in fiara! Nu ma mai inspaimanta nimic: am suferit tot ce era de suferit, frigul ce ma paraliza, caldura ce ma topea, munti cu piscuri deasupra norilor si aerul rarefiat, urcusuri continue de peste 50km, drumuri pline de TIRuri amenintatoare cat si drumuri prafuite si uitate. Complet expus, in bataia vanturilor nemiloase si a ploilor torentiale, fara protectia nici unui perete, fara nici un acoperis, fara un pat si uneori fara apa si fara de mancare am cutreierat mii si mii de kms prin propria-mi truda si sudoare. Si ce truda! Ce sudoare! Am infruntat si durerea fizica a unei glezne scrantite (ati numarat vreodata pasii pe care-i faci in 5.5h de „tarat”: sunt mii si mii si la fiecare pas ti-aduci aminte ca esti om si ca te doare, dar continui ca n-ai alta sansa!), precum si boala, am infruntat durerea esecurilor, pierderilor si gandurilor rele.
„Oricare-ar fi sfârşitul luptei,
Să stai luptând, căci eşti dator.
Trăiesc acei ce vreau să lupte;
Iar cei fricoşi se plâng şi mor.
De-i vezi murind, să-i laşi să moară,
Căci moartea e menirea lor. »
Mi-am depasit orice limita, le-am depasit si pe cele pe care nici macar nu puteam sa mi le imaginez. Am fost mancat de tot felul de muste, am infruntat roiuri de tantari, am sfidat ursi, am dormit peste 100 de nopti pe pamant. Am invatat ce inseamna suferinta dar si bucuria, am trait durerea dar si extazul, am invatat ceea ce nu te poate invata nimeni si nu este scris in nici o carte.
Mi-am dat seama ce inseamna sa ai instictul acela de a supravietui, de a depasi orice situatie oricat de grea, orice neajuns. Am invatat sa nu ma tem de nimic, ca, cu putina rabdare si incredere totul devine posibil. Am invatat sa nu ma dau batut, ca tot timpul se poate si mai rau. Am sorbit cu nesat si din cupa amarului si cea a nectarului. Am invatat sa am incredere deplina in mine, sa fiu cel mai bun prieten al meu.
In plus am vazut cum traieste lumea, am invatat sa discern de la ei ce e rau si ce e bine, am invatat sa gandesc in „gri”: totul este relativ, nimic nu este alb-negru, in lume exista o cale de mijloc si calea excesului si vanitatii nu cunoaste limite. Si multe sunt caile ascunse ale lumii, dar oamenii sunt foarte asemanatori cand inveti sa-i citesti.
Lumea „Te momeste in varteje”. Am invatat ce vroia sa spuna Eminescu in „Glossa”, un poem pe care l-am recitat de atatea ori drept rugaciune cand lumea incerca sa ma striveasca ca pe un vierme metafizic. Cel putin pot spune ca aproape toate locurile prin care am trecut, au rezonat la un moment dat cu versurile acestui poem.
Dar asta inseamna ca ma cred invicibil? Nici vorba, stiu ca in final viata mea nu-mi apartine in totalitate, sunt doar un bob de nisip in voia valurilor, o picatura de apa in oceanul universal. Azi sunt, maine cine stie! Dar am devenit constient de cine sunt, restul e destin!
Am crezut ca plec sa-mi incerc norocul in lume ca sa devin om! M-am inselat am devenit neom! La suprafata sunt acelasi, dar in interior m-am schimbat pentru totdeauna. Mi-am ascutit acel instinct animalic de a trai intr-o lume de care toti fugim cat mai mult, o lume pe cale de disparitie.
Am mai imbatrinit un an, dar fizic ma simt cu cativa ani mai tanar si cu o experienta de viata a catorva ani in plus...
La multi ani!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu