- a fost o zi din acelea, cand cerul s-a rupt si s-a scurs pe pamant. A plouat toata noaptea, dupa care dimineata am strans cortul ud fleasca intr-o ploaie tapana si am pornit la drum pentru urmatoarele 4-5ore de ploaie torentiala. Asa am fost primit pe coasta de vest a NZ. Si se pare ca pe aicea asa este vremea tot timpul asa ca nu avea sens sa ma „smiorcai” si sa caut adapost ca asa va fi zilnic. In plus mai erau si roiurile acelea de musculite (sute si sute) care tot dadeau tarcoale cortului meu, cautand un punct slab pe unde sa patrunda.
Ce bine ca n-au gasit unul!
- si prin aceasta ploaie cand nici macar masinile nu prea vedeau pe unde merg si se opreau sa astepte, mi-am dat seama cat de departe am ajuns, cum nu ma mai inspaimanta nimic si toate au intrat intr-o rutina in care faci ce ti-ai propus la orice cost si pe urma distractia si relaxarea (e ca un fel de a munci pentru propriile tale interese si pasiuni). Ma gandeam chiar ca asa o ploaie n-am infruntat decat o data pe bicicleta in drum spre casa de la lucru (o afacere de 25min) si atuncea d-abia asteptam sa ajung sa ma schimb, sa fac un dus fierbinte si sa-mi pun picioarele pe masa si sa ma relaxez. Eh, acum a trebuit sa merg prin acea ploaie ore in sir fara nici macar a stii unde si cum voi dormi diseara, iara hainele se uscau doar de la caldura corpului. Toate se invata la un moment dat.
-chiar mi-a placut sa ma intalnesc intr-un varf de deal cu 2 tipe tot pe biciclete: una din Scotia careia i se parea o vreme chiar foarte placuta si era chiar foarte vesela si una din Olanda care injura de zor vantul potrivnic si atunci in mijlocul ploii si-a aprins o tigara. Treceau astia in masini si se holbau, nu le venea sa creada ca stam in ploaie (eu eram doar in tricou si ud pana la piele, dar atata timp cat urcam dealurile nu simteam frigul, la coborare a trebuit sa-mi pun geaca totusi) si radeam si conversam de parca eram intr-o zi senina la plaja. Atuncea mi-am dat seama ca facem parte dintr-o categorie de oameni aparte, oameni pe care multi ne considera nebuni, inconstienti, sadistici... Si totusi, in felul meu, ma mandresc sa fiu parte din acest club, e oarecum precum lumea alpinismului: salbatic de frumoasa! Doar tu, cu gandurile si fricile tale si obstacolul in fata! Nimic mai simplu, dar ai grija ca poti sa cazi si sa platesti cu viata, totul este in mainile tale, dar e un joc cu mize mari.
Mi-a placut tipul care a iesit din masina lui cu umbrela si toate cele si s-a uitat la mine si a zis: „Nu inteleg, cum poti s-o faci!”. E mai simplu decat credeti, reteta e simpla: alege cea mai urata zi posibila, imbraca-te cu darzenie si perseverenta, urca-te pe bicicleta si porneste la drum. Atat! Restul e pura filozofie si de multe ori nu natura trebuie infruntata ci o piedica si mai mare: TU INSATI!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu