Un pod de altadata

-cateodata simti ca timpul se opreste in loc. Am avut aceasta senzatie pe podul din Clifden, un pod vechi de pe la 1899, suspendat deasupra raului Waiau. Se vedea ca vine dintr-o alta lume, dintr-o lume care cand facea ceva o facea cu mandrie, o facea ca sa dainuiasca, o facea ca sa impresioneze. Nu era doar un pod, era o idee, un concept, era arta, avea un suflet pe care l-am simtit cand i-am strabatut lespezile vechi din lemn, cand i-am atins cablurile si suruburile ruginite, cand l-am auzit tanguindu-se sub greutatea pasilor mei.

-iara, noi, noi epigonii? Noi, in vesnica noastra lipsa de timp, am devenit sclavii utilitarianismului, podul care l-a inlocuit pe acesta era din ciment si nu avea decat un numar. Fara de viata, fara suflet, trantit acolo pentru a servi aceasta societate vesnic grabita, intr-un mod cat mai practic si mai ieftin. Totusi este trist in lume...