-nici ca visam eu sa-mi spal pacatele (adica sarea de cand inotasem in mare) in apa racoroasa si imbietoare a unei cascade ca in povesti. In primul rand traseul de circa 30min pana la cascada, serpuia printr-o adevarata padure tropicala in care in anumite locuri se facea aproape intuneric de la vegetatia atat de densa. E bine, hai sa nu exageram, ca aveam si ochelarii mei de soare pe nas, care vezi ca sunt si de vedere, d-aia parem inseparabili, dar totusi... In plus am traversat si unul din podurile acelea suspendate, f. inguste si care se legana atat de ametitor, noroc ca nu am nici o fobie cu inaltimea.
-eh si cum era sa rezist acea oaza de racoare, acel dus sublim al naturii, perdeaua aceea de apa pura ce se pravalea zgomotos? O apa ademenitoare care te atragea in vartejuri inspumate si te imbraca in lumina stropilor fini ce pluteau in aer... Hmm, bineinteles, ca n-am stat mult pe ganduri, si ca Nica din „Amintiri din copilarie” zdup in apa (numai ca eu aveam si chiloti pe mine ;). Eram singur in acest paradis terestru, care de multe ori nu-l vedem decat in reclame etc. etc. Bine, nu am fost chiar singur, ca am fost primit cu bratele deschise de musculitele de nisip (sand-flies) cand am iesit din apa sa ma usuc si carora l-am picat la tanc de ora pranzului. Eh, ca fiecare paradis are diavolul lui, dar tot a fost o experienta de neuitat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu