sâmbătă, 25 noiembrie 2006

Toata lumea doreste


-ce pacat e sa realizezi ca traiesti intr-o lume irationala. E numai rationalul care ne separa de celelalte animale si pe el il refuzam, il inecam, il ignoram. Devenim sclavii banilor si ai sistemului, ajungand simple marionete automatizate, trase de sfori ascunse si ne pierdem sufletele, visele, identitatea, rostul in lume...


Tot ce stim e sa ne trezim dimineata sa ne ducem la munca, de cele mai multe ori seaca si care serveste interesul altcuiva, ca pe urma sa venim acasa franti de oboseala, sa dam drumul la TV si sa ni se spuna ce ne mai lipseste, sau ce e rau si ce e bine (intr-un mod pe care numai calatorind il intelegi cu adevarat). Pe uram aruncam banii atat de munciti pe o casa sau o masina care ne inrobesc si mai mult, e un pretext atat de fals de ne justifica sclavia. Uitam ce inseamna a trai pt noi insine!


Adevarul este ca in societatea de azi am pierdut rationamentul diferentei dintre A AVEA NEVOIE de ceva si A DORI ceva! Avem nevoie de aer, de apa, de mancare si de adapost (as adauga si cultura la asta, dar nu e o nevoie absoluta si asta se capata). Atat! Iara dorinta din pacate nu cunoaste limite! Traim intr-o lume ahtiata dupa comfort si dupa posesii materiale, o lume grabita sa moara, o lume in care in loc sa ne eliberam prin tehnologie, ii devenim sclavi, o lume in care succesul sa masura in bani. Si din pacate o lume atat de nefericita... O lume care nu cunoaste limite va pluti in veci in deznadejde.


Micheal Moore regizorul, a fost cel care a pus intrebarea profetica presedintelui de la compania Nike (un miliardar) : cand este indeajuns? A fi milionar? A fi miliardar? A avea 2 miliarde? 3? Cand este suficient? Raspunsul a fost doar un raset gol si stingher... Adica niciodata!!!


Asta este realitatea pe care o traim si ne miram de ce suntem vesnic nemultumiti, vesnic nefericiti? Am asa o satisfactie aparte, chiar daca numai momentana, ca nu sunt sclavul societatii si ai mentalitatii implicite, ca am renuntat la tot ce m-ar face un om de succes! Dupa normele societatii sunt ultimul om din lume! Sunt somer, n-am casa, n-am masina, n-am adresa fixa, n-am telefon, televizor, dus, electricitate, caldura. N-am aproape nimic, decat pe mine insumi si cateodata si asta e prea mult, ca e greu de scapat de povara vietii anterioare.


Cum ma simt? Ca ultimul om liber si fericit de pe acest pamant (cu toate ca stiu ca mai sunt si multi altii ca mine). Va tine la infinit? Nu, sunt convins, dar cel putin am gustat din plin aceasta libertate, acum pot sa ma intorc in celula mea din societate si sa zambesc de dupa gratii cu satisfactia ca am trait in afara, chiar daca numai pentru un moment. Este o experienta pe care nimeni, niciodata nu mi-o va putea lua! Am invatat ce inseamna A VEDEA lucrurile rational, din afara, prin prisma MEA si nu a societatii. De atat aveam nevoie, restul sunt dorinte animalice!


Endarken me! Intuneca-ma...


Unlearn! Dezvata-te...


Uncomfort! Incomfortul...

Niciun comentariu: