Mihai Eminescu
Mai am un singur dor
Mai am un singur dor:
În liniştea serii
Să mă lăsaţi să mor
La marginea mării;
...
Şi nime-n urma mea
Nu-mi plângă la creştet,
Doar toamna glas să dea
Frunzişului veşted.
...
Cum n-oi mai fi pribeag
De-atunci înainte,
M-or troieni cu drag
Aduceri aminte.
Luceferi, ce răsar
Din umbră de cetini,
Fiindu-mi prieteni,
O să-mi zâmbească iar.
Va geme de patemi
Al mării aspru cânt...
Ci eu voi fi pământ
În singurătate-mi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu