Ravasit dupa aceasta despartire de Mexic, am intrat in insorita Californie. Un taram de vis cu strazi late si umbrite de palmieri, un loc curat, un loc in care ma descurcam cu usurinta si in care ma simteam in singuranta. Dar o parte din mine a ramas pentru totdeauna in Mexic, pe partea cealalta a zabrelelor, a lacatelor, a gardului de sarma ghimpata.
Parca nu ma mai puteam bucura la fel de toate aceste luxuri, cand altii nu au poate nici luxul zilei de maine. Aicea ramaneai amutit de opulenta, risipa, infatuare cu masini, vesnica goana spre niciunde.
Mi-am petrecut astfel prima seara in California, sarbatorind de unul singur ziua de Thanksgiving, in care toti se imfrupta care cat poate, ca doar vor sa-si mentina suprematia de natiune de obezi. Iar eu incercam sa-mi clarific si sa inteleg cele 4.5zile in Mexic ce mi s-au parut cat saptamani in America si luni in fosta mea viata din Toronto. Uneori intalnesti lucruri care te schimba pentru totdeauna! Am mestecat incet din painea mexicana, cu o bucata de branza mexicana si un paharel de vin rosu mexican ca sa diger mai usor si aceasta experienta aparte.
Cateodata trebuie sa uiti ca sa poti continua! Si cateodata e imposibil sa uiti!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu