joi, 2 noiembrie 2006

Vantul

-ce inseamna vantul? Mai bine zis ce inseamna vantul pentru un biciclist? E un deliciu cand te impinge din spate si o placere cand adie incet si racoros vara pe caldura.


-dar cum e atunci cand urci un munte la peste 2000m si te lupti ore intregi cu un vant frontal; cand iti sufla in piept de parca ar vrea sa te doboare, ore intregi de-a randul; cand il simti rece, nemilos, de nestavilit?


-cat de puternic te simti psihologic? Cand vezi ca tot efortul tau este aproape in zadar. Cand te simti precum miticul Sisif purtandu-si piatra in spinare pana in varful muntelui, numai sa o vada rostogolindu-se iarasi la vale. Lupta cu zadarnicia e lupta psihologica cea mai crunta, cea mai crancena...


-acestea sunt momentele in care vezi un adult (mai fara de experienta mea) plangand precum un copil dupa ce a aruncat bicicleta in santul de la marginea drumului. Il vezi smulgandu-si parul din cap de neputinta, ii vezi pumnii stransi lovind insetati pamantul, il vezi urland la ceruri de durere. Da stiu ca nu ma credeti, dar fiecare om are o anumita limita, dar impins peste ea se prabuseste in abisul disperarii. Devii neom!


-ce va pot spune despre mine in situatia asta? Ca din fericire nu mi-am luat campii, dar asta numai datorita faptului ca am acumulat o experienta destul de vasta din gama suferintei in aceasta calatorie. Tot ce am facut, am ridicat privirile si palmele spre cer intr-un gest de sfidare si am urlat din adancul fiintei : ‘Ce vrei de la mine? Sa ma omori, sa ma vezi plangand, sa-mi infrangi spiritul? NU, NU MA VOI DA BATUT. Orice ar fi!’ Dar stiti cum e vorba : ‘vorbesti in vant’ si vantul sufla in continuare, dar inauntrul meu arde o flacara ce nu poate fi stinsa. Chiar daca va trebui sa imping bicicleta, nu ma voi da batut!

Niciun comentariu: