-nimeni, dar asa se face ca urcam eu temeinic un deal furios pe caldura (mda eram inca pe la 1000m din Hurricane) si ma cam sacaia si traficul ca nu prea aveam margine de carosabil si treceau si ceva TIRuri mari. Si precum spuneam pedalam eu de zor cand vad o camioneta tragand pe dreapta dar oarecum ciudat venind din directia opusa. O tot vad facand manevre de intoarcere, in timp ce eu asudam de zor si cand ajung in dreptul ei un tip la a doua varsta ma intreaba daca nu cumva vreau un ‘lift’ (adica o mana de ajutor). Primul instict a fost sa zic nu si sa intreb cat mai e pana sus in varf pe platou. La care el mi-a raspuns ca drumul se ingusteaza si mai mult si mai sunt cateva mile de urcat. Zic ei drace! Nu-mi iese mie o ocazia ca asta tot timpul, hai sa profit de ea, si zis si facut scoate desagile de pe Kiki si urca in camioneta.
Aicea aveam sa aflu ca tipul respectiv, Woody (not the Woodpecker), era fostul serif din zona si ca avea un ranch pe la vreo 20km in sus pe drum (si cand m-a vazut luptandu-ma cu dealul si traficul s-a intors din drum sa-mi ofere o mana de ajutor).
Si asa se face ca am calatorit impreuna vreo 20km schimband tot felul de povesti si basme. Imi spunea ca pe vremea cand a devenit el serif i-au dat doar un ‘badge’ si un pistol si i-au spus sa aiba grija de o zona de cateva sute de km patrati. Atata tot, dar se vede ca omul avea suflet bun ca spunea ca pe vremea lui politistii erau acolo ca sa-i protejeze si ajute pe oameni (‘Serve and Protect!’) nu ca sa dea amenzi stupide de depasirea vitezei. Eh, alte vremuri...
Pe urma imi spunea cum a iesit la pensie si s-a dus intr-o calatorie in Quebec, Canada. Oh well, un serif care toata viata a purtat pistol la brau sau sub umar, s-a trezit dintr-o data ‘gol pusca’ (sau e ‘gol-pistol’? :) fara arma in toc. Zicea ca parca avea nevoie macar de un telefon mobil ceva la centura, ca altfel se simtea complet in nesiguranta. Chiar imi sugera si mie daca sa am o arma la mine. I-am raspuns ca arma mea e aparatul foto. Asta e obisnuinta ce sa-i faci.
In final mi-a spus ca atunci cand am sa trec prin Colorado City am sa trec printr-o comunitate mare de Mormons care parea ca-l nelinisteste oarecum si aveam sa aflu de ce. Se pare ca aceasta comunitate de Fundamentalist Mormons (oarecum o secta aparte) sunt poligamisti si au fiecare cel putin 3 neveste, dar chiar si 6-7. Problema e ca legea interzice acest fapt si atunci omul este ‘oficial’ casatorit cu o singura femeie si ‘neoficial’ mai are 3-4 ‘consoarte spirituale’. Aveam sa aud ulterior ca multe dintre fete sunt traficate de la un grup la altul drept sotii, la frageda varsta de numai 14ani. Si asa imi spunea Woody ca toate casele din Colorado City sunt de fapt cat un hotel ca au familii de peste 15-20 de persoane cu copii, bunici, neveste etc. etc. In plus se pare ca oamenii prospera in afaceri destul de bine, avand in vedere ca plozii sunt pusi la munca de la cea mai frageda varsta posibila, pt. ca legea nu lasa minorii sa munceasca sub 16 ani decat daca in cadrul familiei. Asa ca la munca copilasi! Tare interesanta aceasta comunitate de Mormons care chiar daca religia lor le-a interzis poligamia s-au separat si au continuat aceasta practica si se pare ca toate aceste consoarte spirituale traiesc pe somaj, adica primesc ajutor de la guvern ca fiind mame singure.
In plus totusi, aceasta comunitate f. religioasa este de admirat pretutindeni prin aceasta zona pt. darzenia, tenacitatea si fervoarea cu care au reusit sa traiasca in aceste locuri (inca de la 1800) izolate, desertice, salbatice, pline de intemperii, locuri in care nici un alt ‘alb’ n-a reusit s-o faca. Se pare ca intentia lor era sa-si formeze tara lor unica Deseret care ar fi fost in aceasta zona din sudul Americii, nordul Mexicului, dar dupa razboiul dintre SUA si Mexico cand SUA a anexat Arizona, New Mexico etc. n-au reusit sa-si mai formeze tara lor, dar prezenta lor prin aceasta zona este f. raspandita. Majoritatea sunt membrii ai bisericii Jesus Christ of Latter Day Saints, biserica care dealtfel mi-a oferit si mie o noapte de adapost la iarba verde in seara de Halloween in Henrieville (am vorbit cu pastorul si m-a lasat sa-mi pun cortul pe iarba in spatele bisericii).
Si inca un fapt cu umor si putin ciudat este faptul ca atuncea cand Mormonii au intrat peste teritoriile indienilor, nu i-au exterminat direct precum restul americanilor, ci i-au considerat membrii religiosi crestini, care din cauza faptului ca au fost indelung separati de civilizatie, au uitat si si-au pierdut notiunile crestinismului. Si asa se faca ca au tot incercat de zor sa-i ‘trezeasca’ inapoi la viata crestina pe acesti saramani salbatici indieni, dupa ce bineinteles ca le-au ocupat teritoriile si i-au facut sa flamanzeasca (au introdus mii si mii de vaci care au ras in cativa ani toata iarba si fauna din aceasta zona, care acum a devenit pur si simplu un desert cat vezi cu ochii numai de ‘sagebrush’ un fel de arbust spinos), au monopolizat toate sursele de apa si le-au mai transmis si cateva boli molipsitoare care au decimat populatia bastinasa de la cateva mii la vreo 200 in numai vreo 50 de ani. Si asa se face ca chiar si atuncea cand vrei sa faci bine, tot rau se termina.
E si asa v-am spus si povestea fostului serif din Hurricane! Noapte buna copii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu