-azi a fost una dintre zilele cele mai lungi si dificile si nici macar n-am pus piciorul pe pedala bicicletei. Azi dupa ce am lalait-o cateva zile odihnindu-ma, m-am trezit la ora 5 :30AM, mi-am pregatit rucsacul si la ora 7 :10AM am coborat in abisul din Grand Canyon, am coborat in lumea cea de dincolo de negura, in iad...
-asta inseamna 16km de coborare de la 2150m la 750m in 3h, o pauza de pranz de 20min si urcat inapoi la 2100m, 14km in 4h. Deci in total un traseu de aproape 30km facut in 7h20min cu o diferenta de nivel de 2800m (1400sus 1400jos). A scos untul din mine, am mai alergat eu maratonul si asa, dar aicea era o coborare de-ti tremurau genuchii, iti suceai gleznele si-ti alunecau adidasii si ce sa mai zic de urcus care era crima si pedeapsa. Interminabil, toti sufereau, oftau, curgea apa dupa ei (erau destul de multi pe traseu, dar putini faceau tot). Dar cel putin pot sa ma mandresc ca sunt intr-o forma fizica mai buna decat am fost vreodata in viata asta, e fenomenal la ce nivel m-a adus calatoria asta, parca am ‘intinerit’ fizic cu cel putin 10ani.
Adevarul este ca acest traseu este de fapt un traseu de 2 zile si peste tot sunt semne sa te avertizeze sa nu devii o ‘statistica’ ca multi care au incercat sa-l faca intr-o zi au trebuit sa fie recuperati de salvamont (peste 250 de persoane anual), iar multi chiar n-au mai vazut lumina unei alte zi. Era chiar un afis dur cu o studenta la medicina in forma f. buna care alergase maratonul din Boston in sub 3ore si care si-a inchipuit ca nu e mare branza sa faca 30km intr-o zi, dar din pacate acolo in adancul canionului si-a dat sufletul din cauza caldurii si cantitatii insuficiente de apa/mancare (vara pot ajunge temperaturile si pana la 40gC la nivelul raului). Deci nu e de gluma, dar asta nu inseamna nici ca am facut pe eroul. Eroina acestei povesti este de fapt o femeie la 65 de ani, pe nume Mariela, care facea tot acest traseu ca si mine intr-o zi si mergea de ar fi intrecut pe multi de 20 sau 30 de ani. Am mers impreuna vreo 1/2 h si nu mai contenea cu povestile de cand calatorise ea prin Newfoundland, sau cand s-a dus waterskiing in nordul Ontario, sau pe drumetii de munte prin Rocky Mountains. Parea sa aiba energia unei persoane de 20 de ani, nu-mi venea sa cred ce repede urca si in ce forma fizica era. 30km si 2800m in diferenta de nivel, la 65 de ani, cand majoritatea persoanelor d-abia se tarasc cu cate un bat si se plang de tot felul de dureri. Bravo Mariela!
-si astfel pas cu pas prin praf rosu, prin praf alb, prin praf galben (e cu adevarat un paradis geologic in care poti vedea 12 straturi suprapuse de piatra de toate compozitiile si culorile de la 280 de milioane de ani la 1.7 bilioane de ani vechime si asta in numai 1400m, parca efectiv cobori in sufletul pamantului) am ajuns din strafundurile iadului de pe malul raului Colorado inapoi in lumea ingerilor pe Bright Angel Trail si am trecut obosit dar triumfator prin portile raiului.
Si asa inchei inca o zi in care simt ca am trait fiecare minut, cu fiecare pas, cu fiecare picatura de sudoare. O alta zi de neuitat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu