Nu mi-am inchipuit ca intalnirea cu oceanul va putea fi atat de profunda, ca voi simti atata nevoia aceea de a respira aerul sarat, de a ma juca in valurile inspumate, de a ma plimba prin nisipul rece si fin.
Dupa ce ai vazut oceanul pentru prima oara, iti clocoteste pentru totdeauna in suflet, iti vine sa te prabusesti in genuchi in fata lui si sa multumesti ca existi.
Ma gandeam la sufletul lui Eminescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu