In adevaratul Mexic

-azi am avut prilejul sa simt pulsul acestei tari. Am gasit in sfarsit un drum mai linisit care mi-a dat prilejul sa mai vad si in jur si nu numai reflectia din spate din oglinda retrovizoare. Am parcurs astfel cativa kilometri in tihna pe langa micile gospodarii ce se intindeau de-a lungul raului Colorado (da a fost o ultima intalnire cu acest rau in drumul sau spre marea Cortez in golful Californiei). Pe cat de multa verdeata pe atat de multa saracie. Contrastul izbitor dintre verdele inmiresmat al portocalilor si lamailor rasfatandu-se in soare si casele amarate, derapanate din placaj si cu podeaua din pamant batatorit. Puful alb si moale al campurilor de bumbac si drumul prafuit pe care copiii mergeau desculti. Palmierii inalti si stufosi unduind intr-o adiere de vant si palmele crapate, fetele arse de soare ale oamenilor ce muncesc pamantul cu sapa. Verdele crud al unui camp de ceapa si oamenii indoiti de povara muncii, culegand-o. Raul Colorado ce curge molcom, instalatile de irigare stropind in toate directile si ograzile pline de porci, vaci, gaini, capre si caini jigariti.

Pe urma pe masura ce m-am apropiat de orasul Mexicali, traficul s-a intetit si se vedea un nor de praf, de gaze de esapament, de fum de la focuri. Am intrat in lumea torida si aglomeratia orasului, m-am pierdut prin tumultul de masini, de oameni, de tot felul de semne, de gunoaie, de hartoape. Contrastul acela puternic dintre cei ce se considera ‘avantajati’ cu masina si pretentii si cei abatuti, prafuiti, cu speranta in ochi ca si ei ii vor prinde din urma.

O lume aparte, haotica, ce traieste dupa alt ritm. Un ritm pe care nu l-am mai intalnit de mult in lumea capitalista, un ritm ce mi-a adus aminte de Cuba sau de Romania de odinioara. Un ritm pe care-mi doream sa-l retraiesc atat de mult. E atat de neinteles pentru un strain si totodata atat de plin de intelesuri.

Mi-a fost frica? Nicidecum. Era intimidant? Pentru oricare alt strain ascuns in cutia lui pe roti, un amarat telespectator, poate! Dar nu si pentru mine care ma cufundam in acest ‘deliciu’ al vietii tumultoase mexicane, incercand sa-l savurez la maxim, simtind sudoarea sarata de pe mine combinandu-se in mod lipicios cu praful si inspirand acei nori negri de esapament care pentru mine erau un parfum aparte ce nu poate fi inteles de nimeni ‘din afara’. Eu nu am privit aceste lucruri, ci le-am trait!

M-a degustat saracia, mizeria, suferinta? NICIDECUM! Aicea isi spune cuvantul cel mai mult diferenta dintre un turist infricosat si scarbit de privelistea aceasta ‘imputita’ si un calator care o vede cu alti ochi, o simte intr-un mod aparte si intelege din a lor lume ‘ce e rau si ce e bine’. Eu am privit adanc in sufletul lucrurilor si am vazut ‘frumosul’, nu superficial precum turistul care nu poate vedea mai departe de ‘urat’. Sincer sa va spun pentru mine era paradisul pe pamant, era viata pura : incepand de la cei ce-si dadeau muzica la maxim in masinilor lor sclipitoare, la cel ce-si bibilea harbul de masina de acum 30 de ani, la cel ce mergea descult pe bicicleta, pana la cel ce tanjea dupa ceva mai mult decat hainele zdrentuite de pe el. Cum sa nu apreciezi aceasta bogata experienta care in lumea capitalista este atat de ‘civilizat’ ascunsa si fara de care ea devine atat de seaca? Momentan, am vazut si trait intr-o lume completa, o lume care radiaza pe intreaga gama a spectrului.

Ma bucur enorm sa fi pasit in aceasta lume a III-a! Pentru mine este de trei ori mai interesanta, mai captivanta decat lumea capitalista. Pentru unii e periculoasa si infecta, iar pentru altii este sansa de a privi o realitate mondiala, nu lumea in care traim noi astia din lumea ‘intai’ cu tot comfortul si toate poftele care ne orbesc, ci lumea in care traiesc restul de peste 75% din aceasta planeta, lumea adevarata, nu cea prelucrata ca s-o digeram mai usor seara cand ne uitam la televizor! Am ‘iubit iubirea pura si-am trait trairea pura’!