- inchipuiti-va ce inseamna sa mergi pe fundul unui canion (defileu) de aproape 1000m inaltime, care te ‘strange’ in brate! Te strange pentru ca devine din ce in ce mai ingust, pana ajunge la numai 7-10m in latime, dar inca la sute de metri in inaltime. E ametitor! Simti ca dispari, parca esti un pitic in lumea gigantilor de stanca rosiatica.
Aicea am avut ocazia sa fac cativa pasi pe unul dintre cele mai unice trasee : prin inima canionului Zion prin albia raului Virgin. Intregul traseu urmeaza cursul acestui rau prin canion. Astfel am intrat in apa rece si involburata a raului (nu mai adanca de genuchi pe unde am fost eu, dar in poze vezi persoane in apa pana la piept), unde parca dintr-o data s-a facut mai intuneric (se pare ca lumina soarelui nu atinge niciodata fundul, datorita peretilor inalti si ingusti ai canionului). Din pacate chiar daca mi-as fi dorit mult sa continui, picioarele mele inghetate erau de alta parere, asa ca m-am intors, dar cu zambetul pe buze ca am patruns mai departe, ca am facut si cativa pasi pe acest traseu aparte, ca am mers putin si pe acolo unde doar putini se incumeta (tot restul de oameni se opreau unde se termina pavajul; da stiu ca poate nu va vine sa credeti dar multe trasee prin parcuri pe aicea sunt pavate).
- in sfarsit Zion N. P. a fost impresionant prin maretia peretilor de stanca, totul parea la o alta scara, parca pentru giganti. Totodata la o altitudine mult mai mica (1300m) simteam ca ninge peste mine cu frunzele multicolore ale toamnei. O simfonie de culoare de la rosu intens la galbenul auriu acoperea drumul ca un covor fin tesut de natura. Aicea am simtit ca am coborat in sfarsit din ceruri dintre astrii, pe pamant in lumea muritorilor. N-am sa uit alaiul frunzelor ce mor, ce ma urmareau intr-un dans multicolor pe un drum ingust ce serpuia prin inima unui canion imens, pe malul raului Virgin. O imagine care-ti ramane intiparita in minte si inima pentru totdeauna.
Ramai cu bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu