- stateam linistiti pe o banca in Mendoza, chiar dupa ce ne luasem ramas-bun de la Claudiu si Fernando (se intorceau la Santiago) si eram la Internet. La un moment dat, din lipsa de atentie, rucsacul meu a fost infascat si dus pt. eternitate.
-eh asa se face ca mi-am pierdut pasaportul, cateva carti de credit, ceva bani si destul de multe dintre hainele mele de ciclism. N-am sa uit golul acela care se deschide inauntrul tau cand iti dai seama ce ai pierdut, cand refaci mental inventarul a ce ai avut si cand simti deodata gustul acela amar al deznadejdii.
-ce faci in asemenea momente? Lovesti cu ura, plangi de necaz, te consumi cu furie sau doar re-analizezi de zeci de ori acel scenariu si incerci sa intelegi unde ai gresit si ce trebuia sa faci diferit. Poate putin din toate! Dar in final intelegi un singur lucru: ca nu e decat o alta incercare a destinului, ca faptul s-a consumat si nu mai poti schimba nimic, viata merge inainte si daca inveti ceva din aceste experiente tot e ceva. Asa a conspirat universul.
Adevarul e ca intotdeauna poate fi si mai rau. Mult mai rau!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu