-din Santiago urma s-o conduc pe Mirela la aeroport in Buenos Aires (de aicea gasise cel mai ieftin zbor spre casa). Ea trebuie sa-si continue studiile de doctorat si sa se intalneasca cu profesorii (urmeaza sa ne revedem prin Noua Zeelanda prin luna aprilie candva). Asa ca ne-am urcat frumusel intr-un autobuz si avand in vedere ca eram la mai bine de vreo 1300km distanta de Buenos Aires si trebuia sa trecem si peste Anzi, ne-am gandit sa „rumpem” aceasta parte in doua.
-asa se face ca in prima zi am mers doar pana la Mendoza, un orasel cochet imediat peste Anzi si trecand pe langul faimosul varf Aconcagua (6092m) pe care doar l-am salutat respectuos din departare. Odata ajunsi in Mendoza ne-a intampinat o ploaie torentiala care crease ravagii cu grindina si adevarate torente de apa care transformasera strazile in rauri veritabile.
-prin Mendoza ne-am plimbat linistiti pe strazi, am „cules” cateva lucruri din recolta locala: mai specific produsele din piele si vinurile Malbec iar seara, impreuna cu Claudiu si Fernando, ne-am dus la o terasa si am mancat o friptana cat toata zilele ca parca iti aduc o vaca nu doar o parte din ea.
-un alt fapt de remarcat e ca oamenii astia pe aicea n-au somn. Sincer vorbind, este un continuu du-te-vino pe tot parcursul noptii. Aicea cina de multe ori incepe dupa ora 9PM si a manca la ora 12AM nu e chiar nemaipomenit. Si dupa aceea incepe distractia, ca discotecile nu se deschid decat pe la miezul-noptii si petrecerile tin pana in zori de zi. Asa se face ca nu prea am avut noi tihna sa dormim prin Mendoza, dar de, asta e viata sud-americana.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu