-dupa ce m-am coborat de pe ferry-ul care m-a traversat Stramtoarea Cook, am pornit-o incetisor la drum, cu mare atentie, pe partea gresita a drumului, ca doar na, ne aflam in „the land down-under” (adica lumea cu capul in jos) ca astia conduc cu volanul pe dreapta (e fenomenal cat de mecanic a devenit reflexul acela de a te uita mai intai la stanga pe urma dreapta ca sa te asiguri si pe urma sa te incadrezi pe dreapta, cand aicea e exact pe dos, trebuie sa faci un continuu efort mental ca sa nu te lasi prada acestui reflex)
-e si am tot urcat si coborat si iar urcat si iar coborat pe acest drum ingust care vizita aceste mici golfulete pline de barcute ancorate in apa de o culoare verde-inchis a marii Tasmane. Atat de imbietoare ca n-am rezistat si cand in sfarsit am gasit un camping, m-am dus si am tras si un inot pe cinste in apa aceasta seducatoare si racoroasa.
Am facut-o si pe asta, m-am botezat si in Tasman Sea, sper sa-mi poarte noroc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu