Navigand spre capatul lumii

-dupa ce ne-am intors iarasi la realitatea urbana ne-am indreptat agale spre Punta Arenas de unde ne-am imbarcat frumos pe un vas mai mult comercial si mai putin turistic si am pornit sa navigam Stramtoarea Magelan spre indepartatul Puerto Williams pe insula Navarino la nord de temutul Cap Horn. Pe vasul Bahia Azul aveam sa petrecem 36h mai mult sau mai putin placute. Alea neplacute au constat in faptul ca dormeam pe niste scaune dure si am mancat mai mult sandwich-uri, dar au fost repede inlocuite de cele placute cand „alunecam” domol pe aceste canale ascunse Patagonice admirand cum se schimba culoarea apei de la verde la albastru, admirand cerul cand posomarat, cand de un albastru azur, cand cu nori pufosi si albi. Treceam incet pe langa ghetarii albastrii din Cordiliera Darwin, pe langa adevarate cascade de rece apa glaciala, pe langa varfuri montane inzapezite si nascatoare de nori imaculati, prin taramuri inca necotropite de om. Alunecam la nesfarsit peste curbura pamantului, mai departe de cunoscut, mai aproape de istoria tumultoasa a acestei regiuni care a inecat in valurile sale atatea vieti, atatea visuri, atatea idealuri.