-stau sa ma gandesc cat de important este totusi acest jurnal pentru mine. Chiar daca nu ar fi citit de nimeni, este absolut de neinlocuit. Mai ales acum ca sunt iarasi singur. In aceste momente este prietenul meu cel mai apropiat, „persoana” careia ii fac cele mai adanci destainuri, careia ii dezvalui toate sentimentele mele cele mai ascunse, toata ura si toata iubirea, toata durerea si toata fericirea. Si d-abia acuma mi-am dat seama ca are un efect terapeutic nemaipomenit. Jurnalul incheie ziua, prin el retraiesc evenimentele zilei vazute oarecum din afara, el le definitiveaza si le pune intr-o alta perspectiva. Pot sa fac haz de necaz, sa inteleg mai bine unele lucruri care pe moment poate nu le-am inteles, sa vad totul mai obiectiv de la departare. Este unul dintre cei mai buni tovarasi de calatorie, pe langa Mirela bineinteles :). Imi dau seama ca prin acest jurnal, ajung sa ma cunosc mai bine pe mine insumi, imi vad mai clar defectele, dar si modul in care am progresat de la inceputul acestei calatorii. El este oglinda mea, o reflectie reala a cine sunt, este dictionarul intim al sufletului meu. Forma cea mai buna de autocunoastere!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu