-insingurat si tristut m-am intors de unul singur in Santiago (20h cu autocarul) si cum nu prea aveam chef de impachetat bagaje, Fernando a fost dragut si ne-a scos (pe mine si pe Claudiu) la o ultima plimbare pe malul Pacificului.
-ne-am oprit putin pe plaja din Cartagena, dupa care ne-am dus la casa faimosului poet, politician, comunist, chilean Pablo Neruda. Era foarte cocheta, pitita pe malul oceanului in Isla Negra. Tipul a fost putin excentric si a colectionat o gramada de lucruri de peste tot din lume si astfel si toate aceste obiecte pareau sa spuna povestea unei vieti.
Aicea este un citat de el, un alt visator:
« visele nu se risipesc, dar nici nu zboara daca nu le dai aripi... »
-am culminat aceasta calatorie intr-un mod foarte inedit in San Antonio. In acest satuc pescaresc am putut admira nestingheriti o colonie intreaga de pelicani si de lei de mare. A fost chiar inedit, in special sa vezi imensitatile acelea grasoance de lei de mare, cum se lafaiau la soare pe stanci. Chiar nu ma asteptam sa-i vad intr-un asemenea loc, printre oameni, pescari...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu