-am simtit oarecum un soc de a intra in Chile, de a vedea drumuri pavate, semne de circulatie, semne de civilizatie. Parca si aerul era altfel. In plus si preturile nu mai erau aceleasi, aicea nu mai eram boierii din Bolivia.
-si ne-au luat cam tare din start. In primul rand nu vroiau sa transporte bicicletele cu autobuzul, au fost in final aduse cu o furgoneta si pe urma la vama ne-au pus sa deschidem bagajele ca nu cumva sa avem cine stie ce fructe, frunze de coca, sau mai stiu eu ce produs de origine animala. Si pana la urma n-au dat de carnatii lui Mirela de care uitasem si eu m-am infruptat din ultima bucata de branza ca miroseam tot de parca d-abia iesisem de la stana!
-in sfarsit nu e usor sa te adaptezi la o noua tara, mai ales cand te afli in caldura innebunitoare din desertul Atacama pe undeva la peste 2000m (asta iar a fost o experienta interesanta ca venind din frigul din Bolivia la peste 4000m am coborat in mai putin de o ora 2000m si temperatura a crescut de la 10gC la 30gC).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu