Priveste lumea prin ochii mei

Exista o parte pe care nu o vedeti, nu o cunoasteti si nu o veti intelege niciodata pana nu va aflati acolo pe acel drum prafuit la granita dintre uman si inuman. Ceea ce nu reiese niciodata din poze este suferinta, chinul, greul pe de o parte dar si extazul, aerul inmiresmat, gustul triumfului in linistea din adancul padurii. Unele poze par idilice dar ascund atatea lucruri invizibile voua precum caldura sau frigul din ziua aceea, mustele vorace, vantul potrivnic si panta aceea care urca la nesfarsit si pe care aparatul foto are tendinta sa o faca oarecum orizontala. Dar si diametral opus nu gustati triumful victoriei de a urca un deal ce pare imposibil, cand rotile-ti aluneca in gol si picioarele-ti cer indurare, sau parfumul florilor si sipotul raului, trilurile de pasari tulburand linistea apusului de soare. Voi nu puteti vedea lucrurile ascunse in imagine pe care numai eu le stiu. Pentru mine fiecare imagine capteaza o esenta, imi sopteste cu vorbe de neinteles pt altii, ma transpune in lumea aceea. Fiecare imagine este o lume pe care am trait-o, este o lume pe care am simtit-o cu fiecare picatura de sudoare, este o lume pe care numai eu o pot intelege cu adevarat. Daca se zice ca o imagine iti vorbeste intr-o mie de cuvinte, pentru cel care ia acea imagine, ii vorbeste in milioane.