-imaginati-va un mic paradis in inima muntilor din Bolivia, un loc inghetat intr-alt timp: unde lamele pasc fara grija, unde drumurile sunt prafuite si intortocheate, unde bisericuta este atat de micuta, din pamant si acoperita cu paie, un loc unde copiii se joaca desculti printre casele din pamant si paie. O viata extrem de simpla, aproape neschimbata de sute de ani, o viata ce parea cu mult mai spirituala in sufletul muntilor, intr-o liniste netulburata de masini si scaldata in acea lumina difuza si aurie, parca mai vie ca niciodata.
Nu pot spune ca viata era usoara avand in vedere ca la 4000m nu dispuneau de electricitate decat cateva ore cand se innopta, iara mancarea consta din carne de llama, oaie si ceva cartofi si quinua (nu tu fructe si alte luxuri, cu toate ca Coca-Cola si alte prostii patrunsesera si in aceasta lume).
O alta experienta de neuitat a fost sa-i ofer unei fetite timide (nu s-a lasat fotografiata) o mica plimbare pe bicicleta mea si sa simti bucuria aceea de nedescris din inima unui copil cand vede ceva nou si inedit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu