-o mare de sare, chiar mai mult un ocean de sare fara sfarsit. Atat de stralucitor ca te orbea, atat de alb incat intruchipa puritatea pura. Un desert ce ingloba „cel mai mare nimic imaginabil” din lume!
-aici am avut ocazia sa vedem un hotel din sare, complet echipat cu paturi, mese, scaune din cuburi imense de sare si doar cu acoperisul din paie.
-aici am avut ocazia sa merg putin cu bicicleta pe acest platou format din poligoane din sare, care scrasneau sub presiunea cauciucurilor. O experienta aproape extraterestra sa „aluneci” pe acest platou intr-o liniste mormantala spre orizonturi ce se pierdeau in zari.
Cred ca a fost cel mai ciudat loc prin care am mers cu bicicleta vreodata.
-aicea muntii pareau sa leviteze, o iluzie optica creata de acest desert de sare care actiona oarecum ca o oglinda imensa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu