-acesta a fost momentul cel mai de neasteptat din Torres del Paine. Pe o zi oarecum mohorata, dar fara ploaie, am urcat o culme si imediat ce am dat coltul am vazut irealul lac Grey plin de ghetari si undeva la orizont, intinzandu-se spre nemarginire, de un albastru divin, ghetarul Grey. Pe fatetele acestui poliedru de gheata, incremenit de 12.000 mii de ani, se reflecta lumina rece intr-un joc de mreje si de lucii. Noi asistam tacuti la inceputul istoriei umane, din netraite vremuri, cand timpul incremenit in gheata se topea in prezent...
Prin tresaltari de apa si lumina sorbeam cu pofta cantecul tacerii se ce rumpe...
Prin tainele adancurilor mele, se rasfrangeau ecourile zilelor ce mor pe drumuri de pustie. Un val de dragoste si ura. Un rece val... Cu fiecare trosnet, cu fiecare picatura, tu viitor, aducator de lacrimi, nu frange a mea pleoapa c-o trista-ndurerare. Nu inunda umanul din a mea fire!
A amutit pamantul! Aducerile-aminte ma infioara! Eu sunt pribeag, far de hotar si fara de hodina. Soarele rosiatic s-a topit in gheata albastra. In lumina crepuscului se oglindeste inca ghetarul .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu